Editura Evenimentul si Capital

Generalul Iulian Vlad mi-a rămas dator cu Memoriile sale, pe care nu știu dacă le-a scris. România lui Cristoiu

Autor: | | 0 Comentarii | 8512 Vizualizari

L-am cunoscut pe Iulian Vlad în 1990. La vremea respectivă, Iulian Vlad era un paria al opiniei publice de la noi. Era atacat mai ales de presa fostă comunistă - trecută de partea FSN-ului. Nimic surprinzător. După decembrie 1989, încă din ianuarie 1990, regimul Iliescu, sprijinit la vremea căderii lui Ceașescu, a început să fie atacat dinspre Dreapta. Proaspăt înființate, PNȚ-cd și PNL voiau și ele măcar un sandviș de la ospățul care era Puterea.

O serie de persoane și personalități, agenți de influență ai Serviciilor secrete occidentale, demisionaseră din Consiliulul FSN, inițial în cadrul campaniei de înlocuire a gorbaciovismului impus de Moscova prin Lovitura de stat cu un pluralism autentic și îndeosebi un capitalism sălbatic. Pus la îndoială dinspre Dreapta și dinspre Occident sub acuzația de neocomunism, Ion Iliescu, deși comunist din tată-n fiu, pentru a supraviețui la putere, a început să lase lesa. A acceptat unele măsuri timide de privatizare, a înființat un Consiliu din care făcea parte și Opoziția. Acestea erau însă măsuri mai greu de concretizat.

Cel mai simplu era să treacă la arestarea foștilor săi colegi de nomen- klatură și a foștilor securiști. Atunci s-a exersat întîia oară în postdecembrism folosirea procurorilor pentru chiuretaje politice. În numele luptei împotriva comunismului, în paralel cu o sălbatică operațiune de demascare a regimului Nicolae Ceaușescu, s-au comis grave abuzuri de către acești servitori ai lui Ion Iliescu și nu ai lui Ivan cel Groaznic.

Foștii membrii ai CPEX, membrii familiei Ceaușescu, inclusiv Oprean, ginerele, un pașnic profesor universitar, au fost arestați preventiv fără nici o probă și ținuți luni în șir în pușcărie. Printre cei arestați preventiv a fost și Iulian Vlad. Fostul șef al Securității cooperase cu noul regim, se numărase printre cei care la MApN, în după amiaza lui 22 decembrie 1989, la ceea ce s-a numit împărțirea tortului, îi dăduseră puterea lui Ion Iliescu. Apoi, în cadrul Operațiunii Lăsarea de lest, fusese arestat.

Spre deosebire de nomenklaturiști, care fuseseră înhățați numai și numai pentru ca Ion Iliescu să scape de acuzația de neocomunism, Iulian Vlad a fost arestat și din alte motive, ținînd toate de conjuctură.

A fost mai întîi Operațiunea prin care Armata, implicată în reprimare, pentru că Nicolae Ceaușescu paria pe ea și nu pe securitate, a aruncat responsilitatea apărării lui Ceaușescu pe seama Securității. Prin arestarea lui Iulian Vlad se declanșase o campanie agresivă de convingere a opiniei publice că Securitatea fusese cea care reprimase demonstranții. Era, indiscutabil, un fals, pentru că, așa cum s-a dovedit ulterior, sesizînd că se vrea ma- sacrarea Securității, și pentru a se arăta lumii că în România comunismul s-a prăbușit în sînge, Iulian Vlad dăduse dispoziție în decembrie 1989 ca securiștii să-și încuie armele în dulapuri, să nu iasă în stradă, să nu participe la nici o operațiune împotriva demonstranților.

O altă cauză trimite la interesul ca Securitatea să fie desființată astfel încît banii firmelor din străinătate, banii celor sub acoperire să rămînă în mîinile celor care-i mînuiseră pînă atunci. Așa cum am mai scris, prin desființarea Securității, s-a pierdut pentru totdeauna situația cu banii care trebuiau dați statului român. Atunci s-au făurit cele mai mari averi din România. Iulian Vlad a fost arestat preventiv în chip abuziv.

Cum însă la vremea respectivă a fi securist era ceea ce ar fi azi corupt, penal, adică un om fără nici un drept care poate fi hăituit prin presă, încătușat, ținut în închisoare fără nici o probă, trimis în judecată cu dosare simpliste, ba chiar și condamnat, pe Iulian Vlad l-au apărat puțini jurnaliști. Ba chiar dacă mă gîndesc bine, nu l-a apărat nimeni. Cu excepția mea!

În timpul din urmă, mi-am asumat riscul de a apăra prin scris politicieni care au căzut victime ale luptei împotriva corupției înțelese ca răfuială politico-mafiotă.

În 1990, mi-am asumat riscul de a-i apăra pe nomenklaturiștii și securiștii victime ale luptei împotriva comunismului și securismului, înțeleasă ca răfuială politico-mafiotă.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate