DECEMBRIE 1989. Generalul Gușă promite că „Armata nu va trage în oameni”

DECEMBRIE 1989. Generalul Gușă promite că „Armata nu va trage în oameni”

Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Ștefan Gușă, a ajuns marți, 19 decembrie 1989, la Timișoara, în încercarea de a controla revolta. Speriat că de dimineață muncitorii au intrat în grevă, iar negocierile cu reprezentanții locali ai PCR au eșuat, a ales să intre într-una din cele mai populate fabrici ca să le ceară personal muncitorilor să se întoarcă la muncă. Așa a ajuns, în jurul orei 14.00, la ELBA. La fabrica de corpuri de iluminat pe pe malul Begăi intraseră în schimbul unu peste 2.000 de oameni. Majoritatea locuiau în cartierele muncitorești, unde cu o seară înainte s-a tras în rafale, inclusiv în blocurile lor. Oamenii povesteau speriați.

”La ora 9. 30 oamenii au ieșit în curte. Primele au fost femeile de la secția auto. Rând pe rând, toate secțiile s-au golit de oameni. Voiam să plecăm spre centru, însă fabrica era înconjurată de TAB-uri și militari înarmați. Ne era frică să nu ne împuște”, își amintește Mircea Miclău, 57 de ani, la vremea respectivă muncitor pe mașini speciale, actualmente liderul Sindicatului 19 Decembrie 1989 ELBA. În jurul orei 11.00, prim-secretarul Comitetului Județean Timiș, Radu Bălan, a încercat să convingă șefii de secții să întoarcă oamenii în fabrică. Nu a avut succes. Venise cu două TAB-uri, care, imediat ce Bălan a intrat pe poarta fabricii, au ațintit țevile spre muncitori. Oamenii nu au stat la discuții, strigau și cereau explicații referitor la camarazii lor arestați și la ce se întâmpla în oraș.

Mircea Miclau. FOTO: Adrian Pîclișan

Baricada din Iosefin

Ne puteți urmări și pe Google News

Între timp, afară, oamenii din Piața Iosefin, văzând mașinile de luptă ale Armatei, au ripostat. Tinerii aflaţi în afara fabricii ELBA au încercat să blocheze podul peste Bega pentru a opri manevrele transportoarelor blindate. Ei au ridicat o baricadă de maşini, folosind și un tractor cu remorca răsturnată, căreia i-au dat foc pentru a nu putea fi mutată din loc. Militarii au aruncat grenade lacrimogene şi apoi au deschis focul spre mulţimea aflată pe pod, nimerind în plin o femeie, Odette Kovacs (Fan), şi un copil. Îngroziţi, oamenii s-au refugiat spre halele pieţei, încercând să se adăpostească. Tirul s-a îndreptat spre piaţă, au urmat alți răniți, iar două femei au fost împușcate mortal. ”E curios ce s-a întâmplat acolo. S-a spus că Odette a fost aruncată în Bega și s-a înecat. Ea a fost rănită și a ajuns la spital în pielea goală. Nu se știe nici acum de ce”, povestește Adrian Kali, doctorand în istorie, având ca subiect evenimentele din decembrie 1989.

Generalul Gușă a fost urcat pe un buroi cu acid

La ora 14.00, pe poarta fabricii ELBA a intrat însuși generalul Gușă, în uniformă, cu pistolul la brâu și mantou deasupra, secondat de alți doi ofițeri și un pluton de soldați. Starea de spirit a muncitorilor s-a înrăutățit  vâzând soldații cu armele în mâini. În agitația colectivă, generalul a fost urcat pe un butoi plin cu acid, fără ca el să știe ce conținea recipientul, improvizându-i-se astfel un podium de unde să se adreseze mulțimii. ”În fața blocului administrativ i s-a improvizat un podim. Generalul a fost urcat pe un butoi cu acid și de acolo a vorbit miilor de muncitori. ”Stimați tovarăși, trebuie să vă întoarceți la muncă” – ne-a spus în timp ce noi scandam ”Jos Ceușesu” și ”Jos comunismul”. A încercat, vreo 10 minute să ne liniștească, fără succes. Oamenii au întrebat dacă se va trage în ei dacă ieșim din fabrică. ”Eu promit că nu se va trage în voi, dar nu garantez”, a mai spus generalul”, își amintește Miclău. Replica i-a enervat și mai tare pe muncitori. Generalul era până la urmă, ostatec. Câțiva au prins curaj și l-au lovit. ”După ce a vorbit de pe butoi, muncitorii l-au tras jos și l-au lovit. I-au dat picioare în fund”,  își amintește Ioan Stănescu, la acea vreme muncitor la ELBA. Marian Ștef, fost ofiţer de Securitate, care a ajuns pe rând martor în procesul Revoluţiei şi apoi adjunct al şefului SRI Timiş, după ce în decembrie 1989 era ofiţer de contraspionaj economic la ELBA şi Electromotor, a asistat la evenimente. ”Am notat toate lozincile, în ordinea în care au fost ele strigate”, pentru a le raporta superiorilor.

Muncitorul care a propus alegerea altui președinte înainte de Congres

Stănescu a ajuns după Revoluție primar într-o comună timișeană. Cu o lună înainte de evenimentele din decembrie 1989, la ședința de partid  dinaintea Congresului PCR la care Ceaușescu a fost reales președintele RSR, a cerut cuvântul și a spus că nu e de acord cu realegerea dictatorului, că ar trebui promovați oameni mai tineri. ”Ulterior, am aflat ce urma să mi se întâmple dacă nu venea Revoluția. Planul era făcut de securiști: în martie m-ar fi trimis să lucrez la construirea canalului Dunăre - Marea Neagră, împreună cu un coleg, acolo aș fi fost omorât, iar peste o lună colegul s-ar fi întors să povestească celorlalți muncitori cum am suferit un ”teribil accident”. Revoluția m-a salvat de la moarte”, mai spune Stănescu.

Steag de pace din cearșaf

După plecarea lui Gușă, muncitorii de la ELBA au forțat Poarta 2, care dă spre canalul Bega și au ieșit în stradă. Câteva femei au plecat spre Kandia, altele spre Fabrica de Țigarete ca să cheme muncitorii din aceste întreprinderi să li se alăture. Cei 2.000 de muncitori s-au împărțit în două coloane care au pornit spre centrul orașului, una pe malul apei, alta prin fața Gării, ca să cheme, pe drum, și muncitorii de la altă unitate de producție, Electromotor. ”Am strigat la oamenii care ieșiseră pe la balcoane să ne de cearșafuri arunce ceva alb, iar o femeie ne-a dat un teanc întreg. Ne-am făcut steag alb, de pace, din ele”, mai povestește Stănescu.

Bătălia de la Electrotimiş

Şi muncitorii de la fabrica Electrotimiş s-au rveoltat și au oprit lucrul, pe 19 decembrie 1989. Pe Calea Buziaşului s-a ridicat o nouă baricadă, din maşini şi tramvaie puse cap la cap. În jurul orei 15,00, câţiva oameni înarmaţi care au coborât dintr-un microbuz au somat muncitorii adunați să plece, ameninţându-i că vor deschide focul asupra lor. Prima rafală s-a tras la lăsarea întunericului şi imediat după aceea au mai apărut două maşini cu trupe, care au început să tragă în plin până în jurul orei 19,00. Pe Calea Girocului, la adăpostul întunericului, au început din nou împuşcăturile. Martori oculari au relatat că în dreptul liniilor de tramvai a fost ucisă o femeie şi s-a tras asupra unor tineri care se adăpostiseră în scara unui bloc. Represaliile au continuat şi în alte locuri din oraş, au avut loc noi arestări, au fost înregistraţi alţi morţi şi răniţi.