În timpul persecuțiilor lui Maximian (286-305), Evlampie și Evlampia, un frate și o soră, născuți în Nicomidia sunt nevoiți să părăsească cetatea natală (aflată între Constantinopol și Niceea) și să se ascundă în munți.
Coborât în oraș după hrană, Evlampie este văzut când rupe de pe un zid un edict imperial împotriva creștinilor și este dus în fața judecătorului, care-l condamnă la tortură. Nedorind să-și lase fratele singur în suferință, Evlampia merge și ea la judecător și își mărturisește credința în Hristos. Amândoi sunt torturați. În final, se decide să li se taie capetele. Evlampie este decapitat, iar sora sa moare înainte de execuție. Alături de ei sunt uciși alți 200 de creștini
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
