Editura Evenimentul si Capital

Fragment în premieră din cea mai noua carte a lui Radu Paraschivescu - Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri

Autor: | | 0 Comentarii | 253 Vizualizari

Am fost cândva femeie de onoare îl dezvăluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uită înapoi şi simte – uneori tandru, alteori năprasnic – nevoia confesării

O plimbare pe întuneric, la cinci dimineaţa, printr-o pădure populată, zice-se, de mistreţi. O conferinţă internaţională cu două sute de femei şi un singur bărbat: interpretul. Un meniu franţuzesc într-un oraş populat de români, germani, maghiari şi sârbi. O idilă cu o actriţă pentru care rolul vieţii este scoaterea partenerului din minţi. O carte poştală despre una (sau doua) dintre casele vieţilor noastre şi o alta despre oraşul în care ne ducem zilele . O poveste despre un cântec în care bănuieşti fiori tantrici, pentru a conchide că e de fapt despre timp. O incursiune în lumea absurdului cazon şi a hazului fără voie. O restanţă studenţească şi stânjenitoarele ei consecinţe. O plecăciune în faţa unei voci şi a unei chitare. O păţanie cu scalde nocturne şi miliţieni cu instinct literar. În fine, relaţia subtilă dintre un meci de fotbal şi o coadă la carne. În total, treisprezece texte de aducere aminte. Cu stupori şi înveseliri. Cu exasperări şi jubilaţii. Cu arome vechi şi dulciuri noi. Cu foame de viaţă şi de poveşti. Am fost cândva femeie de onoare îl dezvăluie pe Radu Paraschivescu în ipostaza celui care se uită înapoi şi simte – uneori tandru, alteori năprasnic – nevoia confesării.

fragment

 

Programele cele mai solicitante sunt cele în care ai de-a face cu sindicalişti români care intră în contact cu lectori străini. Programul de curs şi terminologia nu sunt grele, dimpotrivă. Partea complicată are loc după cursuri, seara şi mai ales noaptea, când sindicalistul bea vârtos şi descoperă umorul, în cele două ipostaze preferate: cântecelul porcos şi bancul prost şi decoltat. Corolarul acestui postulat e că, de cele mai multe ori când mi se cere să traduc o măscare, ea e intraductibilă, fiindcă se sprijină pe un joc de cuvinte care face necesară fie perifraza, fie explicaţia, fapt care are drept consecinţă fâsâirea poantei. Un alt lucru de notat este că, în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, sindicalistul abţiguit nu vrea să susure porcărele la urechea unui bărbat din delegaţia de lectori, ci a unei femei. Un exemplu dintre cele mai cuminţi e ghicitoarea pe care un vicepreşedinte de centrală sindicală mă pune să i-o traduc unei cucoane distinse şi destul de înţepată, care reprezintă The American Federation of Teachers. Întrebare: ce păsărică zboară cel mai sus din lume? Răspuns: păsărica stewardesei. La rândul lui, un sindicalist sătmărean, profesor de sport la un liceu din oraş, e complimentat de englezoaica sosită în zonă pentru un curs despre lecţiile interactive (“Parca-ai fi italian”) şi-i răspunde angajant: Vino rosso, cazzo grosso.

            Dintre toţi lectorii străini cu care am de-a face, cel mai mult timp petrec alături de Jim McWilliams din Newcastle, reprezentantul confederaţiei britanice TUC (Trade Union Congress). Laburist convins şi trimis de TUC să-i poarte pe români prin arcanele relaţiilor dintre sindicate şi patronat, Jim e un om cu o inimă de aur, dar cu două neajunsuri. Primo: vorbeşte o engleză care te obligă mai degrabă să deduci decât să înţelegi mesajul. Secundo: de câte ori aduce vorba de Margaret Thatcher – şi aduce, nu se încurcă – , scuipă pe jos scârbit şi mă obligă să fac la fel. Refuz şi, când mă întreabă de ce, încerc să-i spun că traducătorul nu e un alter ego al vorbitorului.

-Cum adică?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate