Artistul originar din județul Călărași este unul dintre cei mai titrați graficieni români. În același timp, un teoretician desăvârșit, care a conceput cărți de referință pentru literatura de specialitate. Povestea lui de viață este, și ea, impresionantă

Dacă rămâneam la Mănăstirea, trebuia să mă fac agricultor. Mama a fost telefonistă la IAS- ul de pe terenurile regale și tata inginer agronom”, ne mărturisește Florin Stoiciu, acum conferențiar la Universitatea Națională de Arte din Bucureşti, unde predă de 25 de ani.

Premiul I în anii de liceu

„În 1985 s-a înființat gimnaziul la liceul Tonitza. Au fost 18 locuri. Majoritatea elevilor, copii de oameni de cultură, ambasadori, ziariști. Eu dădusem examen la Școala Populară de Artă și am venit prin transfer în clasa a V-a. Treapta I am dat-o de două ori, pentru că se desființaseră liceele de artă din țară și copiii de acolo au venit la Tonitza”, rememorează artistul, după care, cu emoție, spune: „În liceu, din anul I până în anul IV am luat premiul I pe țară la concursul de atunci «de arte și meserii » Cântarea României. L-am avut profesor la arta vizuală pe Ionel Teodoreanu, fiul scriitorului, care ne citea povești și ne punea să le ilustrăm. În 1983, am dat examenul de diplomă la grafică. Am luat 10 la specialitate”.

„Am intrat la facultate în 1986, la clasa lui Constantin Blendea. După ani, l-am întrebat cum a fost când am intrat. Mi-a spus: «Nu că era lucrarea ta mai deșteaptă, dar sărea în ochi!». Raportul era de 1 la 35. Când intrai, spuneai că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior!”, povestește Stoiciu.

Am aflat, în continuare, că, deși era un bun colorist, în ’90, Florin Stoiciu s-a mutat la grafică.

„Dumnezeule, aici intrăm ca într-o catedrală gotică!”

„Am făcut expoziția de sfârșit de an, în 1992, cu toată academia la Teatrul Național București. Pe vremea aia era director Mihai Oroveanu. Noi, cei de la grafică, făceam afișele pentru toți absolvenții din academie, la serigrafie. Am realizat că toate sălile de expoziție erau ocupate de ceilalți colegi și grafica nu mai are unde să expună. Oroveanu i-a explicat lui Spătaru, rectorul Academiei, că dacă cei de la grafică nu expun în sala aia, nu mai expune nimeni. Drept urmare, grafica a făcut expoziția întro sală mare de la etajul trei. Când au văzut-o, au spus: „Dumnezeule, aici intrăm ca într-o catedrală gotică!”, și-a amintit artistul.

Revoluție în artă

„Am făcut prima expoziție laică din istoria Abației Klosterneuburg din Viena, în 2007. Am expus 100 de lucrări, aquaforte și digital print. Fiecare lucrare avea 2m/80 cm. Am simezat expoziția în trei ore, fără să bat o singură țintă pe pereți, pentru că lăcașul era proaspăt restaurat. Am expus numai nuduri, iar în deschiderea expoziției, abatele le-a explicat invitaților înmărmuriți că la începuturi, Adam și Eva erau goi”, ne-a mărturisit Florin Stoiciu

Carte de vizită

S-a născut la Mănăstirea, Călărași, în 1965. Printre ultimele expoziții personale: MASK 2015/ Muzeul de Artă Constanța/ aprilie – mai 2015; 2014 Gravură –Florin Stoiciu - Primăria Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural Palatele Brâncovenești -14 iunie 2014, la Casa Artelor din Mogoşoaia; Expoziția de gravură „Florin Stoiciu în dialog cu Rembrandt” Artexpert Gallery- Cluj Napoca. Anul acesta a fost Laureat al Secțiunii de grafică din cadrul Salonului Național de Artă Plastică „Temeiuri”, în timp ce în 2016 primea Diploma PREMIUL MINISTERULUI CULTURII - pentru merite excepționale în organizarea și promovarea evenimentului SIMPOZIONUL DE EX-LIBRIS ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI”.