Ultima, dar nu cea din urmă vedetă internaţională prezentă pe covorul roşu în cadrul sărbătorii cinematografice de la Roma a fost Kevin Costner. Sosit la Roma cu ocazia prezentării filmului Black and White, cea mai recentă creaţie a regizorului şi scenografului Mike Binder (Man About Town, The Sex Monster,The Upside of Anger). Kevin Costner - cunoscut publicului graţie unor pelicule precum Dansând cu lupii (câştigător a şapte Premii Oscar), Bodyguard de Mick Jacson sau The Untouchables în regia lui Brian de Palma - nu este doar protagonistul peliculei Black and White de data asta, ci şi producătorul acesteia.

Black and White, prezentat în competiţie la secţia Alice in città, a fost prezentat publicului din capitala italiană vineri după-amiază, fiind precedat de o discuţie cu actorul. O sală arhiplină, în profundă admiraţie pentru actorul american, cunoscut drept sex-symbol al anilor ’80, ‘90, a primit cu ropote de aplauze scurta sa intervenţie înainte de proiecţie (dar şi unele replici ale sale din timpul filmului). Mai mult, finalul peliculei a fost salutat cu un sonor şi îndelung stand ovation pentru actorul ce a asistat la proiecţie din mijlocul publicului (însoţit de fiica sa, Lily), căldura spectatorilor demonstrând - dacă mai era nevoie - imensa popularitate de care se bucura starul american şi în Europa.

În pelicula cu titul semnificativ, Black and White (Alb şi negru), Costner interpretează un avocat american (alb), în vârstă, care, după pierderea soţiei, se confruntă cu o bătălie legală crâncenă pentru a obţine custodia nepoatei sale (mulatră). Fetiţa de 7 ani este orfană de mamă şi a rămas în grija bunicilor materni, după ce mama ei a murit, părăsită de tatăl fetiţei (negru). Personajul avocatului Elliot Anderson, interpretat magistral de Costner, este bunicul matern al fetiţei. Moartea fiicei l-a distrus şi încearcă în van să se consoleze cu ajutorul alcoolului. Se vede nevoit să facă faţă familiei paterne afro-americane a nepoatei sale şi în special straşnicei mătuşi Wee Wee (intepretată de talentata Olivia Spencer).

O peliculă despre rasism, diversitate şi, mai ales, dificultatea acceptării acesteia, doliu şi relaţia dintre un bunic şi adorabilia sa nepoţică. Să fie oare problema rasistă una desuetă?  În nici un caz, deoarece, în viziunea lui Costner,  în Statele Unite „rasismul” continuă să reprezinte o mare problemă: „Noi, americanii, plătim preţul de a fi construit o naţiune pe o fundaţie constituită din sângele sclavilor importaţi din Africa”.

 Kevin Costner a precizat astăzi pentru Evenimentul Zilei că a avut ocazia să filmeze în ţara noastră şi că experienţa din România a fost una foarte plăcută.   

În pantaloni negri, cămaşă bleumarin, vestă gri în dungi, cu o croială impecabilă, siluetă  zveltă, Costner are mai degrabă aerul - l’allure, cum zic francezii - unui rafinat  citadin, nu al unui cowboy din numeroasele filme western în care a jucat. Tuns foarte scurt, cu barbişon (look , aspect impus, după cum ne precizează pentru un nou rol în thrillerul Criminal). Uşor încărunţit, dar în mare formă la cei 60 de ani (deşi tema vârstei, ca şi cea a familiei -  centrală, se pare, în sistemul sau axiologic - este recurentă în conversaţie). Carismatic, dar ceea ce impresionează este marea sa naturaleţe, simplitate şi modestie. Vineri, în conferinţa de presă a corectat prompt o jurnalistă britanică, ce îl definea proud (mândru) de un proiect. „Proud nu cred că este termenul potrivit, căci nu obişnuiesc a vorbi astfel despre mine”. Modestie, dar cu idei clare în ceea ce priveşte valorile pe care le-a ales să-i ghideze viaţa şi cariera, caracteristică dublată de voinţă în privinţa punerii în practică şi a finalizării proiectelor care-i intră la suflet, precum cel al producerii filmului Black and White, refuzat în mod sistematic de studiourile hollywodiene.

La întrebarea de ce a ales această temă despre prejudecăţi şi discriminare, Kevin  Costner a răspuns pentru Evenimentul Zilei: „Nu eu am ales această temă, ci ea m-a ales pe mine. Dacă văd un film, dacă citesc o carte sau dacă ascult o melodie frumoasă, voi încerca întotdeauna să transmit această emoţie şi altora. Am auzit cântecul acestei poveşti din Black and White şi am vrut să împart această experienţă cu alţi oameni”.

Dar de unde  aceasta sensibilitate? „De multe ori se întâmplă”, a afirmat Kevin Costner, „să fim acuzaţi în mod superficial de rasism deîndată ce nu ne place cineva. Cei mai mulţi dintre noi nu ştim cum să reacţionăm şi să răspundem la această acuzaţie tocmai pentru că nu reuşim să ajungem la miezul problemei. Replici de genul «Nu mă placi pentru că sunt italian»  pot distorsiona realitatea şi căpăta alte conotaţii. Dacă nu plac pe cineva este din cauza unei anumite atitudini,  a unui comportament incorect, şi în nici un caz pentru că cineva este italian, român sau american. Am întâlnit o tânără femeie româncă, total surprinsă de faptul că apreciez România, că evocam experienţa mea de filmare în România ca fiind una foarte plăcută. I se părea un lucru extraordinar că cineva spune ceva pozitiv despre România!”

În legătură cu prejudecăţile, actorul pare a fi convins că frumuseţea lumii rezidă în diversitate: „Dacă este poate normal să ai o reacţie de neîncredere la început, relevantă este a doua, a treia impresie pe care ţi-o poţi face despre cineva, încercând deci să cunoşti în mod obiectiv. Filmul Bodyguard  a transmis acelaşi mesaj ca şi Black and White, şi anume că am văzut o femeie frumoasă, fără a ţine seama, a remarca dacă era albă sau neagră. Era o femeie frumoasă şi atât”.

Referirile la vârsta sa, 60 de ani, a fost, de asemenea, prezentă în discuţie: „Acum, având o anumită vârstă, am răspunsul la atitudini negative. Dacă  o persoană nu mă place dintr-un motiv sau altul, cred că am răspunsul: «Lasă-mă în pace!» Căci m-am confruntat cu persoane care au încercat să mă împiedice să realizez anumite proiecte. Importante sunt persoanele care te încurajează, nu cele care împart imediat oamenii în categorii de genul albi, africani, români, italieni. O lecţie importantă pentru un actor, căci pentru a reuşi să înfăptuiesc proiectele la care ţin este important a respinge aceste judecăţi simple”.

Cum nici un studio de la Hollywood nu a acceptat să producă filmul,  Kevin Costner a decis să-l producă el însuşi şi, deci, să investească propriii bani. „Deşi nimeni nu părea a avea încredere în proiectul meu, mie mi s-a părut a fi un scenariu foarte bun.  Şi cum nimeni nu voia să investească, am decis să investesc eu însumi în această poveste”. Lucru posibil, aşa cum a precizat cu modestie actorul vineri în discuţia ce a precedat proiecţia filmului Black and White datorită imensei şanse, mai ales pentru o persoană care nu provine dintr-o familie bogată sau faimoasă, de a fi devenit celebru. 

Convins că decizia sa „nu este cea mai inteligentă din punct de vedere financiar”, Costner a mai precizat astăzi că nu şi-a „construit viaţa pe ideea de a acumula cât mai mulţi bani, nu acesta a fost criteriul care mi-a ghidat existenţa. Dimpotrivă, mi-am construit viaţa încercând să ofer familiei mele securitate, protecţie. Pe de altă parte, am încercat să folosesc tehnologia pentru a schimba viaţa, societatea, lumea, să fac oamenii să fie mai îngăduitori. Fără a fi cu adevărat un film măreţ, Black and White poate fi, în acest sens, cu adevarat important”.