Editura Evenimentul si Capital

În femeie nu poți să ai încredere | Viața la Curte

Autor: | | 3 Comentarii | 4629 Vizualizari

- În femeie nu poți să ai încredere. O ții de mâini și de picioare, te înșeală cu gura. Așa și-a început Ion declarația în fața procurorului, aruncând toată vina pe biata Stela. La drept vorbind, chiar era vina ei...

Ion se născuse într-o familie de țigani săraci, sub acoperișul găurit al unei case condamnate la demolare. Ta-su sărac, mă-sa săracă, uniseră foamea cu setea, vorba poetului, și uite așa apăruseră pe lume nouă suflete desculțe și chinuite. Aveau zile în care până și sufletul li se strângea de foame, și i-ar fi dat Diavolului zece vieți pentru o coajă de pâine.

Ion era cel mai mare dintre frați și, din pricina asta, pe umerii lui atârnau greutățile întregii familii. Destinul lui navea nicio scuză, niciuna. De ce îl condamnase tocmai pe el la sărăcie?

Singurul lui noroc era frumusețea. Avea un ten aproape alb și niște ochi atât de verzi, că rămâneai blocat doar privindu-i. Conștient de singurul lui atu, își lipea privirea de orice femeie, la început din curiozitate, mai apoi ca să-și exerseze tehnicile.

- Plec din cocina asta. E timpul să-mi găsesc și eu un loc în lume.

Făcuse cinci clase, învățase să scrie și să socotească. Se simțea dator să facă ceva în viață. Așa că a început să-și vândă frumusețea doamnelor amatoarea de plăceri exotice. Avea 20 de ani și doar privindu-i trupul perfect, viața îți părea nedreaptă.

Dacă la început se dăruia ieftin, fără să se târguiască, în timp, învățase să își prețuiască adevărata valoare. Amețite de băutură, doamnele vărsau lacrimi sincere pentru soarta bietului țigan care era nevoit să-și vândă trupul pentru a-și hrăni cei opt frați și mama bolnavă.

Ion trecea mecanic de la o femeie la alta, atingând sâni fleșcăiți și dezagreabili, suportând săruturi lipicioase și umede, cu nepăsarea cu care stingi o țigară. Lumea lui era goală, neagră și urâtă ca o femeie cu barbă. Nu-i mai păsa demult de frații lui sau de maică-sa, veșnic borțoasă și plină de boli. Devenise un adevărat animal de pradă, trecut, din greșeală, pe lista oamenilor. Începuse să îi privească superior pe cei săraci, iar pe țigani îi disprețuia profund.

Într-o zi a primit un telefon – Anghel, unul din frații lui, era grav bolnav. Maică-sa l-a sunat, implorându-l, cu umilință, să îl ajute :

- Da’ ce-a pățit?  - I s-a uscat un rinichi. Luni mă duc cu el la oraș să i-l scoată. Vino, Ioane, nu fi câine. 

Și s-a dus. Cu o sobrietate impusă și studiată, a intrat în casa ce refuza, cu încăpățânare să se dărâme, strâmbând din nas în fața putorii și a mizeriei. Un țânc de nici doi ani, cu burta umflată și plină de viermi, cu muci uscați pe nas și alții umezi în gură, l-a întâmpinat în pragul ușii.

- P-ăsta când l-ați mai făcut? - E al soră-tii, i-a răspuns maică-sa. - Unde-i Anghel?

Băiatul zăcea pe un pat plin de cârpe, cu privirea pierdută și respirând ușor. Alb și slab, arăta ca un cadavru pe care familia uitase să îl îngroape.

- Ce faci, mă? - Bine Ioane. Tu? - Am venit să-ți aduc bani pentru operație. Fă-te bine că îi vreau înapoi. - O, lume nouă! Domnul a venit de la oraș în țigănie. Nu-ți mai e rușine cu noi? I-a strigat taică-su abia întors acasă.

Ion a ieșit trântind ușa. Hoinărea, cu mâinile în buzunare, pe străzile pe care încă le ura, printre casele de țigani bogați.

- Ioane, ce faci, mă? Nu mai bagi lumea în seamă? I-a vorbit un băiat de la volanul unui Mercedes.

- Nae, tu ești, mă, amărâtule? Da’ de unde ai avut tu bani de o asemenea mașină?

- Hai să te fac o tură, fraiere, și îți explic.

Nae era român, dar crescuse printre țigani de când se știa. Le învățase limba, obiceiurile, traiul, și, dacă n-ar fi avut părul blond, ai fi jurat că-i unul de-al lor. Copil sărac, n-avusese altă soartă decât să devină slugă la țiganii bogați. Se mulțumea cu resturile lor și nu se da înapoi de la nimic. De la o vreme, însă, dăduse norocul peste el și nimeni nu-i aflase, încă, secretul. Asta pentru că nu-l întrebase nimeni.

- Zi,mă, de unde ai bani? Nae, tu te-ai apucat de droguri? - Ce droguri, frate? Am ceva de o mie de ori mai bun – și îi arată un câine lup, cu blana cam roasă și cam neîngrijită, care se odihnea pe bancheta din spate a mașinii. - Aoleu, ăsta de unde a apărut? A strigat Ion, speriat că nu văzuse până atunci animalul. - Câinele ăsta e o comoară! Cel mai bun detector de bani din lume. - Ce spui, mă? - Îți arăt, da’ jură că nu spui la nimeni. - Hai,mă, ce dracu’, așa mă știi? - Fii atent – țiganii ăi bătrâni încă mai țin galbenii îngropați în pământ, de frica hoților și a băncilor. - Așa. - Câinele ăsta a fost dresat să găsească monede. Nu trebuie decât să îl bag într-o curte și el îmi aduce banii. - Du-te, mă! - Bă, dacă-ți spun. - Și nu ți-e frică, nebunule, că te află țiganii și-ți ia gâtul ? - N-are cum. Ce, sunt proști să meargă la poliție să declare cât aur au? - Vreau să văd. - Bine. Deseară mergem la bulibașă, că e plecat la București.

S-a lăsat seara. Nae și Ion pândeau întunericul ca să poată trimite câinele la vânătoare de galbeni.

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate