Editura Evenimentul si Capital

Femeia de carieră, fără copii, singură la 40 de ani, o bombă nucleară cu efect de praștie

FOTO: Shutterstock
Autor: | | 260 Comentarii | 268451 Vizualizari

A terminat un liceu bun, apoi o facultate. Și-a luat masterul și s-a angajat pe bani frumoși. A avansat meticulos în carieră. Acum e șefă, e drăguţă, are bani, casă, subalterni și oarece putere în micul ei univers. Dar n-are bărbat și nici copii. Acum, la 40 de ani, când e în preajma unui bărbat singur intră în alarmă ca un portavion american care navighează lângă un submarin rusesc.

Timpul s-a schimbat. O simți în aer. O guști în apă. O vezi în galantare. Și mult din ce-a fost odată, pe când Balzac scria „Femeia la 30 de ani”, s-a dus. Din rostul galant al bărbatului de odinioară n-a mai rămas nimic. Pe străzi, prin aerogări și pe rețele de socializare o nouă specie de zguduiți ai tinereții pulsează. Pentru ei amorul e un moft și cuvântul cheie e combinația. Deasupra, planând, corbii maturității. Bărbatul singur la 40 de ani mai are o șansă. Dar femeia? Femeia singură la 40 de ani care a luptat cu gheare, dinți și înverșunare pentru egalitate și carieră, femeia glorificată de toate celelalte femei împovărate de familie, maternitate și ruina zilelor, se trezește că ceasul ei a sunat. Odă ei.

Linearitatea unei vieți singulare și banale

Femeia singură la 40 de ani din proprie alegere va fi adunat un portofoliu confortabil de relații eșuate. Va fi fost, plauzibil, cel puțin o dată măritată, sau de multe ori foarte aproape, măcar pentru faptul că au împins-o neamurile de la spate. Cu un bărbat docil, sau dimpotrivă abrupt, lucrurile au mers până n-au mai putut și, din cușca seacă a conformității, va fi venit o zi în care testarea realității a cerut, imperativ, neatârnarea. Care neatârnare, de fapt, fusese veșnic visată. Divorț. Separare. Poate din interiorul unei case cu părinți robuști, rigizi, neiertători. Poate din interiorul unei case în care norma era obligație, și obligația canon. Unde canonul era: termină o facultate, găsește un băiat de familie bună, vezi-te la casa ta, fă un copil, poate doi, petrece vacanța de vară la mare și vacanța de iarnă la munte. Totul predictibil. Totul așezat. Totul atât de infam previzibil.

Și femeia, croită pe alt altoi, a răbufnit. A ieșit în decor. A deviat de la cursul stabilit, patristic, de vremuri. A cutezat. A rupt praporul nefericirii. E un manifest, o ridicare de bluză sau fustă în frondă față de toți apologeții conformismului. Și-a urmat cariera. A urmat țolul casual. A urmat mersul obstinat la sală, cosmetică și nutriționist, corp tonifiat, trăsături atent rindeluite și tencuite, atitudine corporatistă și progresiv ternă, sexualitate înrobită dezrobirii și pretenția că poate juca, în travesti, în aceași ligă cu bărbatul. Nu că respectiva ligă ar fi cumva mai deasupra. Dar de va fi jos, acolo se va duce și ea.

Atunci când ovarele încep să meargă pe aburi

Dacă bărbatul poate păcătui promiscuu, doctoriţa, corporatista, orice a devenit ea, va face la fel. Dacă bărbatul poate ține două amante, ea va ține trei amanți, toți în șah etern. E un care pe care, e un când pe când. O vreme biologia stă, absconsă și perversă și, când te uiți la diverse adunări, la modul de conversație care se poartă vei observa, poate, că femeia remaniată și re-manierată preferă compania masculilor. Până la urmă, pentru o vreme, face parte din ei. E o ciudată diluare de gen, tolerată de posesori de glande ce și-au micșorat producția de hormoni, imaginea în negativ a lui Ahile printre muieri. Unde aici Ahile era de fapt o ea, și ele erau de fapt niște ei. O desenează ca Shakespeare în „Îmblânzirea Scorpiei”. Iar Katherine obligă!

Perioada de aur a femeii înspre 40 de ani se aruncă spre un asfințit glorios, în flăcări, preambul al nopții eterne. E ceva frumos, marmorat la ele, când le vei vedea prima oară în cabinetul de psihiatrie. Pentru că în cele din urmă sucombă. Este o cădere de Icar! Vin la medic când ceasul a sunat orele dimineții. Doar că dimineața lor nu mai vine. Și, precum vorba proverbului, întunericul e cel mai negru înainte de zori. Acum, când ovarele au ajuns să meargă pe aburi, doresc copii. Doresc ambrozia progeniei! Nu, nu doresc neapărat un cuplu, imaginea de abecedar a mamei, tatălui, cu vlăstarul la mijloc. Imaginea idilică, decupată în mintea femeii la 40 de ani, cuprinde, de cele mai multe ori, doar o mamă și-un prunc și-o concepție imaculată. Vor fi decupat, analitic, gaura în formă de partener, căci pentru ele culmea reușitei este nașterea fără părinți și părințenia fără acuplare. Unele dintre ele aleg plimbările prin parc, fără sens şi culoare.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate