Editura Evenimentul si Capital

„Fără zgardă” – un ziar care mușcă, pentru că apare într-un sat din România. România lui Cristoiu

Autor: | | 1 Comentarii | 4717 Vizualizari

Întorcîndu-mă în sala de lectură, după o discuție în părculețul BAR cu cineva care m-a agățat pentru a-mi expune punctele sale de vedere asupra politicii mondiale, trec, ca de obicei, în drumul spre locul meu, 85, pe lîngă mesele înșirate de o parte și de alta a culoarului.

Și ca de obicei, trag cu ochiul să văd ce mai citește Poporul la BAR. Pe masa de pe dreapta, de de la geam, desfășurată pe birou, observ pagina întîi a unei publicații al cărei titlu mă face să tresar: Fără zgardă.

Aha, îmi zic, e una dintre acele publicații gen Jos cenzura! socotite a denunța din titlul steagul de luptă sau felul de a scrie. În cazul de față, titlul vrea să spună că articolele sînt scrise și publicate fără zgardă. Sînt atît de curios de un asemenea titlu că-mi permit să-l întrerup din lectura altei publicații pe cel care comandase Fără zgardă. Mă recunoaște și-mi spune că e fost ziarist și că-n prezent se ocupă de presa din fostul județ Vlașca.

Despre Fără zgardă îmi atrage atenția că e o publicație – un lunar în patru pagini! care apărea într-un sat. Primul număr indică la Redacția și Administrația Satul Baciu, comuna Gurani, jud.Vlasca. Comuna adevărată e însă Purani, așa cum menționează al doilea număr; de unde trag concluzia că destinul de trei numere al publicației a debutat cu o gravă greșeală de tipar în privința locației. Tot pe frontispiciu scrie: Director-Proprietar Alex. S. Mateescu.

Publicația, despre care nu pot spune dacă e ziar, săptămînal sau lunar, a avut doar trei apariții: Octombrie 1931, noiembrie 1931, decembrie 1931. Nefiind din satul Baciu, comuna Purani, sînt complet ignorant în ce privește data cînd publicația ajungea pe piață (de ajuns pe tarabe nu pot vorbi, în satul cu pricina lipsind acest mobilier de neocolit în scrierile despre presă), adresa precisă, de pe buletin, cum s-ar spune azi, a redacției și administrației, precizarea satul.., comuna... fiind prea vagă pentru o instituție de presă, componența redacției (nu știm, de exemplu, cine era redactor șef). Din cele trei numere apărute, trag concluzia că editorialistul gazetei era chiar Directorulproprietar, Alex S. Mateescu. Numărul din octombrie 1931 îi găzduiește editorialul de mare suprafață tipografică Solidaritatea socială. Articolul se vrea o pledoarie pentru organizarea plugarilor, clasa cea mai oropsită a națiunii:

„Organizează-te plugar și prin tine și prin cei de o meserie cu tine cată-ți îndreptarea. Cere solidarității sociale la rîndu-i să-și facă datoria față de tine. Altfel în veci vei fi jecmănit.”

Editorialul exprimă de regulă, la o publicație, ținta de luptă a acesteia. Fără zgardă își propune, așadar, să fie organul de luptă al plugărimii oropsite de întreaga societate:

„I s-a pretins acestei agriculturi și i se pretinde și astăzi ca să umple butoiul fără fund al statului și comunelor, ferind celelalte clase sociale de contribuțiuni, pe care, fie direct, fie indirect le suportă plugăria, deși ea pune în mișcare întreaga mașină socială numită Românime.”

Numărul pe noiembrie 1931 are drept comentariu semnat de Directorul-proprietar Exproprierea datoriilor, text critic față de intențiile Guvernului Iorga- Argetoianu de a scuti de datorii pe marii datornici la bănci:

„Societatea nu este datoare a susține nici pe bolnavi, nici pe pungași, fie ei chiar și în haine negre și oricît de supuși.”

Ultima ieșire pe piață a publicației se petrece prin numărul pe decembrie 1931. Editorialul Directorului-proprietar se intitulează Guvernul îndrăsnelii și e o denunțare a Guvernului Iorga-Argetoianu, un guvern tehnocrat, pentru felul îndrăzneț în care supraviețuiește la putere, deși e lipsit de cea mai elementară bază electorală:

„Nimic nu se poate contesta actualului guvern, că nu are îndrăsneală, îndrăsneală ce merge pînă la cinism. De asemenea nimeni nu poate constesta că pentru a se menține, știe să pună în încurcătură partidele politice, potolindu-le elanurile răsboinice ce ar avea și cu – sau mai mult mai mult – fără voia lor să le dea concurs și să se mențină la cîrmă.”

La lansarea în lume, orice publicație serioasă are un soi de Cuvînt înainte, un programatic, care răspunde întrebării inevitabile Ce vrea noua publicație și cu ce se mănîncă ea?

Pentru a-și expune Programul Fără zgardă apelează la o poezie, intitulată „Fără zgardă”:

„Trăim liberi la ţară În cîmpul înflorit, De gît loc n-are zgardă, Spinarea şi pieptu întins.

Credincioşi crezului sîntem Şi fără a purta zgardă, Casa cu greu o ţinem, Muncind altora (a) da.

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate