Cinci suflete îngrămădite într-o cămăruță întunecoasă de vreo nouă metri pătrați. E descrierea sumară a poveștii cutremurătoare de viață a Anei Maria Stoica, o tânără – stâlp al familiei - doborâtă de boală, a celor trei copii minori ai ei și a unui bunic bătrân și orb
O căsuță din chirpici crăpat și scorojit, care parcă stă să cadă, și în care nici măcar soarele din miez de zi nu face lumină. Așa își duc traiul o tânără mamă, care la 27 de ani are doar 36 de kilograme (nr.: cu 21 mai puțin decât ar fi normal), trei minori, de 4, 5 și 8 ani, și un bunic orb, tare neputincios în fața vieții amare. E familia Stoica, din satul Podul lui Paul, Zlatna, județul Alba.
Fântână nu au în curte, iar pentru a bea un pahar cu apă, merg și de 2-3 pe zi până în satul vecin, vreo opt kilometri la o tură dus-întors. „Merg cu băiatul cel mare pe bicicletă și umplem cu apă, la fiecare drum, câteva sticle din plastic. Când ajungem acasă le vărsăm în găleată, și tot așa, până o umplem“, spune cu glas trist, Ana Maria.
Ne puteți urmări și pe Google News
Orfană de mamă de la 6 ani
Viața n-a fost ușoară cu ea. Au fost cinci frați, dar mama le-a murit când erau mici.
„Am avut grijă de gospodărie de când eram mică. Aveam 6 ani când mama s-a prăpădit. Am făcut patru clase și nimeni nu mă angajează, că sunt bolnavă la plămâni. Iar dacă mă duc la muncă, ce fac cu ăștia mici, că tata e orb, cine să aibă grijă de cine?”, explică tânăra. Din când în când se oprește ca să tragă cu putere aer în piept, deși trupul firav pare să nu suporte efortul.
Pe tatăl copiilor l-a părăsit de doi ani. „A prins patima băuturii și-a păcănelelor, am zis că-i mai bine sămi cresc singură copiii, decât să fie și ei așa“. Dar, tot pe atunci, s-a îmbolnăvit. La ultimul drum la spital, în 8 ianuarie 2015, i-au dat o foaie pe care scrie: boli obstructive pulmonare cronice, spirometrie DVM severă, aspect bronșic cronic și alte lucruri, pe care nu le înțelege. Trebuie să urmeze tratament cu cinci medicamente, luate fără oprire, jumătate de an, după care să meargă iar la spital, la control. N-are, însă, bani „de aruncat“ pe pastile.
„Tata n-are pensie, iar singurii bani sunt din ajutorul social – vreo 300 de lei, și din alocațiile copiilor – încă 240 de lei, că acum s-au mărit. Doar medicamentele mele m-ar costa undeva la 500 de lei pe lună. Cu ce mi-aș mai hrăni familia?“
Cum puteți ajuta
Este apelul disperat al unei mame care se zbate să-și crească singură pruncii. Dacă vreți să o ajutați, puteți dona în contul:
- RO73 CECE C001 9462 0575 8111 deschis la CEC pe numele î Stoica Ana Maria
Recomandările noastre
