Editura Evenimentul si Capital

Falii euro-atlantice? Franța a preferat apărarea reciprocă și alianța antiteroristă cu Rusia clauzei de solidaritate a UE sau sesizării NATO | PULSUL PLANETEI

Iulian Chifu
Autor: | | 20 Comentarii | 1914 Vizualizari

Acum că s-au stins ecourile atacurilor teroriste ce au lovit Franța, merită să ne aplecăm asupra comportamentului Parisului în momente de criză și unei noi singularități franceze care tulbură eșafodajul euroatlantic.

 Astfel, marți, 17 noiembrie, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Externe al UE, desfășurat cu participarea miniștrilor europeni ai Apărării, Jean-Yves Le Drian, ministrul francez al Apărării, a invocat, ca urmare a atacurilor teroriste de la Paris, clauza apărării reciproce, articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona. Acesta stipulează că, în cazul în care un stat membru suferă o agresiune armată, celelalte state „au obligația de a oferi ajutor și asistență statului respectiv prin toate mijloacele pe care le au la dispoziție”. Solicitarea Franței este extrem de importantă, fiind primul caz de invocare a clauzei prevăzută de Tratatul de la Lisabona. Acordul miniștrilor Apărării este de asemenea o dovadă a solidarității comune, europene. În mod paradoxal, Franța a accesat un articol inedit și neutilizat din Tratatul de la Lisabona, invocând activarea articolului 42.7 și nu clauza solidarității regăsită în articolul 222. Astfel, opțiunea liderilor francezi a fost mai degrabă una interguvernamentală, ce nu oferă nici un rol instituțiilor comunitare.

De altfel, articolul 222 prevede condiții stricte pentru declanșare, printre care se regăsește și terorismul, însă numai în virtutea îndeplinirii anumitor circumstanțe „Uniunea ş i statele sale membre acționează î n comun, î n spiritul solidarită ții, î n cazul î n care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Î n acest sens, Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziție de statele membre, pentru:

a) - prevenirea amenințării teroriste pe teritoriul statelor membre

- protejarea instituțiilor democratice ş i a populației civile de un eventual atac terorist;

- acordarea de asistență unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorită ților sale politice, î n cazul unui atac terorist”.

Activarea acestei clauze poate fi realizată numai după ce statul în cauză a epuizat toate mijloacele de care dispune la nivel național și a admis imposibilitatea gestionării și soluționării crizei respective exclusiv prin propriile capacități. Prin urmare, era clar că soluția declanșării articolului solidarității colective era puțin probabilă în acest context, Franța asumând un statut de putere europeană fruntașă, care dispune de capacități importante de combatere a terorismului.

Pe de altă parte, Franța a ales să nu acceseze în nici un fel NATO, instituție din care face parte, articolul 4 pentru consultări sau articolul 5 al apărării comune, acest gest subliniind încă odată înclinația spre promovarea apărării comune europene, pe care eventual să o conducă, și respingerea recursului la parteneriatul transatlantic. Mai mult, Franța a anunțat, după atentatele de la Paris, că „realizează schimburi de informații cu SUA” dar este „aliat cu Rusia”, obținând cooperarea pentru primriea în zona de interdicție navală și aeriană din Estul Mediteranei, instituită de Rusia, a portavionului Charles de Gaulle și cooperarea directă cu forțele ruse. În plus Președintele Hollande și-a propus o alianță Europa-SUARusia anti-teroristă, deci readucând în prim plan ruptura transatlantică și așezând cel mult pe picior de egalitate SUA cu Rusia.

Acest comportament de readucere a Rusiei în prim planul arenei internaționale și de discutare constantă a relației transatlantice readuce în prim plan comportamentul tradițional al Franței, retrasă oficial din structurile militare ale NATO în 1966 și a revenit abia în 2009, în mandatul Sarkozy. Pe de altă parte, aducerea Rusiei în prim planul arenei internaționale a determinat statele baltice și Polonia sa privească cu suspiciune această realitate și să refuze să facă parte dintr-o alianță fie și antiteroristă în care se află Rusia. Un comportament nesancționat din cauza posturii de victimă a Franței, dar care dă naștere unor noi falii în interiorul eșafodajului UE și NATO.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate