Editura Evenimentul si Capital

Extraordinara viață a unui naționalist român - de la societatea secretă „Dreptate, frăție”, la bancnota de 100 de lei

Nicolae Bălcescu - portret de Gheorghe Tăttărescu
Autor: | | 0 Comentarii | 865 Vizualizari

„Acum 199 de ani (29 iunie 1819) s-a născut la Bucureşti, într-o familie de boierinaşi din Bălceşti, Vîlcea, Nicolae Bălcescu, cea mai proeminentă figură a militantismului şi (împreună cu tacticosul Kogălniceanu) a istoriografiei noastre paşoptiste, pe care a însuflețit-o cu talent de prozator și profetism de mitograf idealist”, notează criticul literar Paul Cernat în deschiderea unei descrieri memorabile a unuia dintre cei mai importanți români din toate timpurile

Societatea secretă „Dreptate, frăție”

„Elev eminent al ardeleanului Eftimie Murgu la colegiul bucureștean de la Sfîntu Sava, cercetător laborios al documentelor și izvoarelor vechi despre istoria autohtonă, «Nicu» se împrietenește cu Ion Ghica (acesta îl va evoca memorabil într-o scrisoare către Vasile Alecsandri). Patriot ardent, devine, alături de Ghica și Christian Tell, unul dintre membrii-cheie ai societății secrete «Dreptate, frăție» (1840), ulterior reprimării mișcării revoluționare inițiate de Mitiță Filipescu; reprimarea îi va atrage o recluziune la mănăstirea Mărgineni, de pe urma căreia se îmbolnăvește de TBC”, continuă Cernat.

„Predă istorie într-o școală militară, înainte de a se alătura grupării național-subversive conduse de colonelul Ion Câmpineanu, iar în pregrinările prin provinciile românești leagă relații cu elitele (pre)pașoptiste, inclusiv cele din Imperiul habsburgic. Colaborează la revista Propășirea a lui Ghica, Alecsandri și Kogălniceanu cu un studiu despre istoria militară a Valahiei (1844), devine secretar al Asociației literare și, împreună cu transilvăneanul August Treboniu Laurian, editează importantul Magazin istoric pentru Dacia (1845)”, apreciază Paul Cernat.

Participă la redactarea Proclamației de la Islaz

„La Paris, apoi în Italia, desfășoară o vastă campanie diplomatic-conspirativă în favoarea emancipării democratice și naționale a românilor, inclusiv prin istoriografie (semnificativă e susținerea din partea influenților istorici romantici francezi Edgar Quinet și Jules Michelet sau a polonezului Adam Mickiewicz, prieten apropiat al său). Revenit în Muntenia, participă la redactarea Proclamației de la Islaz și a proiectului de constituție. Pozițiile intransigente în domeniul emancipării sociale (e adeptul votului universal, al dezrobirii țiganilor, al împroprietăririi țăranilor) și al apărării (favorabile unei armate naționale de intervenție împotriva Rusiei și Turciei) îl fac însă incomod”.

Mai departe: „Ajuns, pentru scurt timp, ministru de externe în cabinetul revoluționar, apoi secretar al Guvernului Provizoriu, va fi însărcinat, fără succes, după înăbușirea revoluției, cu misiuni diplomatice la Constantinopol. Ca secretar al exilaților români e dezamăgit de multiplele conflicte intestine. Se repliază în Ardeal, în proximitatea lui Avram Iancu, de unde încearcă să reactiveze revoluția română și să obțină, prin liderii revoluționari maghiari, drepturi pentru populația românească. Inutil, ca și acțiunile diplomatice ulterioare de la Paris și Londra”.

S-a iubit cu o prințesă cantacuzină

„Notabile și radicale sînt în schimb studiile sale de istorie economică (despre Principatele Danubiene) și socială (Despre starea soțială a muncitorilor plugari în Principatele Române, postumul Reforma socială la români etc.). Elaborate (uneori publicate) în Franța, ele au un caracter de pionierat. S-a ilustrat, cu talent, și ca biograf de personalități istorice (Cantacuzino Stolnicul, Ionică Tăutul, Miron Costin ș.a.; Nota Bene, o iubită a lui, Maria, a fost Cantacuzină), ca «izvorist» sagace (Cuvînt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor), ca istoric militar și autor de studii despre raporturile cu fanarioții”, consideră criticul literar Paul Cernat.

„A fost și un epistolier remarcabil. Activitatea sa cunoaște o culminație în vibranta Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul (editată în 1878 de Al. Odobescu), care a impus figura eroică a unui lider exemplar, emancipator şi unificator. Ideală pentru agenda politică a istoriografiei romantic-mesianice, cu o introducere providențialistă, de filosofie post-hegeliană a istoriei, dimensionată lirico-epopeic în tablouri vaste, monografia va fi decisivă în procesul de construire a «narativului» identității naționale”, menționează Cernat.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X