Golgheterul CM din Italia a rememorat pentru EVZ experiența în urma căreia și-a căpătat numele de „Salvatore della Patria”

Cu ocazia Zilei Naționale, Ambasada Italiei la București a găzduit, la reședința ambasadorului Diego Brasioli, o recepție la care au luat parte câteva dintre marile glorii ale fotbalului din „Cizmă”. Printre aceștia s-au numărat Stefano Tacconi, Franco Baresi, Giancarlo Antognoni, Alessandro Bianchi, Ruggiero Rizzitelli, Giuseppe Dossena, Pietro Vierchowod și Roberto Galia, dar și Salvatore Schillaci, golgheterul Mondialului din 1990, găzduit de Italia.

La acel turneu, „Toto” a marcat de șase ori și a devenit idolul unei națiuni. În carieră a trecut pe la Juventus și Inter Milano, iar după Mondial, a fost declarat cel mai bun jucător al turneului. „Evenimentul zilei” a stat de vorbă cu cel ce a scris istorie în fotbalul italian.

EVZ: Ce mai face omul care a isterizat Italia, timp de o vară, în 1990?

„Toto” Schillaci: La fel ca mulți fotbaliști, nici eu nu am putut să stau departe de fenomen, după ce mi-am încheiat activitatea. De mic am visat să ajung fotbalist. Am o școală în Palermo, orașul în care m-am născut. Încerc să cresc jucători care să se impună în fotbalul mare. Așa că sunt în căutarea talentelor. Am mai fost în România și am participat la diverse turnee dedicate juniorilor.

FOTO: Schillaci marca atunci când italienii aveau nevoie mai mare

- Nu v-a tentat să deveniți antrenor. Italia are o școală extraordinară în acest domeniu.

- Nu. Nu a fost pentru mine meseria asta. Mă consuma prea mult. Am lucrat cu mari antrenori, Dino Zoff, Giovanni Trapattoni sau Azeglio Vicini. Am învățat multe de la ei, dar am preferat să mă îndrept spre alte activități, iar cea legată de creșterea juniorilor este foarte importantă.

- Tehnicienii italieni au avut succes în fotbalul românesc. Zenga, Bergodi, Mandorlini s-au impus în Liga I. Chiar și Nicolo Napoli...

- Asta înseamnă că ne adaptăm oriunde și că fotbalul românesc nu e foarte diferit de cel italian. Cu Nicolo legătura. E prietenul meu, am jucat la Juve împreună. Sunt fericit că a reușit la Iași și a renovat echipa.

- Cum ați trăit vara anului 1990?

- A fost vârful carierei mele.Am reușit o serie incredibilă de goluri. Așa am devenit «Salvatore». Suporterii erau în delir, simțeam o presiune pozitivă. Marele regret a fost că nu am jucat finala, pentru că ne-a bătut Argentina la penalty-uri.

- Fotbalul italian este într-un con de umbră în ultima vreme. Când va recăpăta strălucirea de altădată?

- În ultima perioadă, nivelul tehnic din Serie A a crescut foarte mult. Dovadă că Juve a ajuns în finala Ligii Campionilor. Încă mai există valori. Eu cred că Serie A este un campionat foarte tare, chiar dacă nu ca în anii ’90.