Editura Evenimentul si Capital

„Evenimentul zilei” n-a folosit niciodată clișeele gîndirii care rumegă gen Ciuma roșie. România lui Cristoiu

Autor: | | 0 Comentarii | 4616 Vizualizari

Pe 22 iunie 2018 se împlinesc 26 de ani de la apariția primului număr al Evenimentului zilei. După plecarea mea din redacție, în februarie 1997, momentul 22 iunie 1992 a fost trecut sub tăcere chiar de către ziar.

Noua conducere, venită prin iscusita lucrătură a Cotrocenilor ( în postdecembrism Președinția a fost o permanentă sursă de infecție antidemocratică, deoarece puterea Cotrocenilor s-a bazat pe instituțiile de forță), a ținut să lase impresia că istoria ziarului a început în februarie 1997 și nu în iunie 1992. C

inci ani glorioși din trecutul publicației au fost șterși cu buretele într-un efort de rescriere a trecutului în interesul prezentului.

Sub conducerea lui Dan Andronic, Evenimentul zilei și-a redescoperit un trecut autentic, scutit de trunchierile manipulatorii de pînă atunci. Astfel că an de an, în ultima vreme, ziua de 22 iunie 1992, intrată nu numai în Istoria presei, dar și în cea a României postdecembriste, beneficiază de o sărbătorire în stilul ziarului, de lucru adică. Anul acesta conducerea ziarului a avut ideea unui număr special dedicat momentului social- politic și gazetăresc al apariției Evenimentului zilei.

Excelentă idee!

Intrată deja în istorie, apariția Evenimentului zilei nu poate fi înțeleasă fără raportarea la Istorie.

Din punct de vedere al istoriei presei Evenimentul zilei s-a ivit într-un context dominat pînă la sufocare de presa de opinie. Cele trei ziare postdecembriste, apărute prin năpîrlirea democratică a fostelor ziare comuniste dinainte de decembrie 1989 – Adevărul, România liberă, Tineretul liber- plesneau de comentarii, opinii, într-un cuvînt de articole lungi, plictisitoare, toate marcate de tendențiozitate ( cele de la Adevărul, antiOpoziție, cele de la România liberă, antiPutere). Noi, gazetarii profesioniști, le numim palești. Articolele de atitudine ocupau pagini întregi. Fără intertitluri, fără poze, fără elemente grafice. Privirea cititorului luneca peste ele ca și cum s-ar fi dat cu patinele pe un ghețuș. Mult mai grav, lipseau informațiile, împinse în plan secund de mania datului cu părerea.

Evenimentul zilei a produs o revoluție în acest peisaj. Articole scurte, prioritate dată informațiilor – singurul text de comentariu era al meu, și acela scurt, la vremea respectivă știam să scriu și doar o filă și ceva de manuscris, nu ca acum cînd trîntesc ditamai studiile-, grafică alertă, titluri și subtitluri care te făceau să tresari, interesat. Șocul a fost imens. La petrecerea dată în preziua apariției ( la care eu n-am fost, ocupat cum eram cu primul număr), invitații de la alte gazete, după ce ne-au mîncat chiftelele și ne-au băut berea, la primirea numărului abia scos de sub tipar au proclamat în cor că e un eșec. S-au dus acasă, să se culce, liniștiți că un concurent a murit înainte de a se naște, și cînd s-au trezit Evenimentul zilei era deja un succes de proporții.

În plan social- politic situația era deznădăjduitoare. Opoziția tocmai încasase o lovitură năucitoare în perspectiva alegerilor prezidențiale și parlamentare din 1992. Pentru a o înțelege se impune o scurtă recapitulare.

Între 27 și 29 martie 1992 are loc la București Convenția națională a FSN. La întrecerea între Moțiuni cîștigă cea a Grupului Petre Roman. Prin aceasta Petre Roman devine lider național al FSN. Deoarece Petre Roman refuză să susțină propunerea Grupului Iliescu de asumare a candidaturii lui Ion Iliescu la prezidențialele din toamna lui 1992, adepții Președintelui părăsesc sala (am fost martor la acest moment istoric, sprijineam ca gazetar Gruparea Roman, care mi se părea mai convinsă de necesitatea istorică a ruperii de neocomunism) și pe 30 martie 1992, după ce unii dintre ei - Vasile Văcaru, Ion Solcanu, Oliviu Gherman, Vasile Secăreș și alții - demisionează din FSN, anunță formarea unui Grup de inițiativă pentru formarea unui nou partid FSN- 22 decembrie. Titlul avea menirea de a sublinia pretenția noului partid de a fi continuatorul Revoluției din decembrie 1989.

Pe 14 aprilie 1992, noul partid depune la TMB cerere de înregistrare sub denumirea FSN- 22 decembrie. Deoarece particula 22 decembrie stîrnește protestul unor asociații de revoluționari, fondatorii schimbă denumirea noului partid astfel că acesta se numește prin decizia TMB din 30 aprilie 1992 FDSN - Frontul Democratic al Salvării Naționale. Pe 7 mai 1992 noul partid are prima conferință de presă.

Noul partid, de fapt, partiduleț, urma să participe la alegerile parlamentare și prezidențiale din 1992. Guvernul Theodor Stolojan pleda pentru o programare a lor cît mai rapidă, deoarece organismele internaționale ne presau să intrăm cît mai repede în ordinea constituțională.

Gruparea Ion Iliescu din Parlament, dar și Instituțiile de forță, în frunte cu SRI, conduse ca de obicei de președinte, aveau interesul unei amînări pînă la toamnă a scrutinului, pentru ca noul partid, desprins din FSN, să se poată consolida. S-a declanșat atunci o bătălie în Parlament, tranșată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, din 17 iunie 1992, cînd s-a votat Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului. Eram atunci redactor șef la Expres Magazin și, dînd curs obiceiului meu de o viață de a fi prezent la un eveniment și ca reporter, am fost în loja jurnaliștilor de la Sala din Dealul Mitropoliei. Ședința Comună a Camerei Deputaților și Senatului a dat cîștig de cauză Grupului Ion Iliescu. Alegerile au fost programate pentru 27 septembrie 1992. Țin minte ca și acum. La plecare l-am întîlnit pe Radu Berceanu, rămas în echipa lui Petre Roman, amărît de acest insucces al Opoziției.

Regimul Ion Iliescu părea mai puternic decît oricînd.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EvZ 26 de ani

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X