Erdogan – Putin: Dezghețul care provoacă frisoane mondiale

Erdogan – Putin: Dezghețul care provoacă frisoane mondiale

Câtă vreme Moscova și Ankara au fost la cuțite, au existat temeri despre posibilitatea unei ciocniri militare între o țară NATO și Rusia. Acum, împăcarea celor doi dictatori amenință să schimbe echilibrul geostrategic al lumii

Au fost tovarăși la cataramă, până ce Turcia a doborât un bombardier rusesc Su-24, pe 24 noiembrie 2015, în Siria. Apoi, relațiile au înghețat brusc, până la punctul în care în cancelariile NATO apăruseră temeri serioase legate de posibilitatea ca Alianța să fie târâtă într-un conflict armat cu Rusia. Șapte luni a durat înghețul, până când, din senin, la sfârșitul lui iunie, într-o scrisoare spășită către Putin, Erdogan își exprima regretul pentru doborârea avionului. Mai mult, orgoliosul lider turc le cerea iertare familiilor celor doi piloți ruși uciși, promițând despăgubiri.

Înduioșătoarea misivă a fost urmată, la câteva zile, de o convorbire telefonică între Putin și Erdogan, în care au stabilit să se vadă pe 9 august. Adică astăzi.

„Prietenul meu Vladimir”

Ne puteți urmări și pe Google News

Puciul eșuat (sau ce o fi fost) din 15 iulie, a topit orice urmă de chiciură de pe relația dintre Sultan și Țar. Astfel că vizita de azi a lui Erdogan la Sankt Petersburg este foarte probabil să ne ofere o efuziune de prietenie, cu îmbrățișări și pupături demonstrative.

„Va fi o vizită istorică, un nou început”, se entuziasma președintele turc într-un interviu pentru TASS. „La discuțiile cu prietenul meu Vladimir, cred că o nouă pagină se va deschide în relațiile noastre bilaterale. Țările noastre au multe de făcut împreună.”

Evident, nimeni nu este naiv să creadă că Putin și Erdogan mor unul de dragul altuia. Gazeta liberală rusă Vedomosti observa perfect că înghețul din noiembrie a fost mai degrabă „un conflict între lideri”, adică niște fumuri dictatoriale risipite de marile interese care-i leagă pe cei doi. Și ar mai putea fi ceva: sfânta frică. „Singura persoană de care se teme Erdogan este Putin”, crede Steven Cook, de la Council on Foreign Relations din New York.

Supus unui tir de critici tot mai agresive din partea Occidentului, pentru epurările masive recente din Turcia, în batjocură față de legi și statul de drept, aflat într-o cursă acerbă pentru acapararea puterii și instaurarea unui regim de dictatură personală, Erdogan și-a (re)găsit în Putin aliatul firesc. Tensiunile dintre Turcia și Occident au creat „o oportunitate de aur de a readuce Ankara alături de Moscova”, constată Jeffrey Mankoff de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.

Amenințare cu Rusia în spate

Sudând lanțul de iubire cu Putin, Erdogan urmărește să câștige libertate de mișcare. Să arate Occidentului că are alternative și că nu depinde de relațiile cu UE sau NATO.

Ceea ce face Erdogan acum este un joc la două capete. Nici vorbă să renunțe la ambițiile sale de a-și proiecta puterea spre Vest. Cea mai bună dovadă o reprezintă interviul dat ieri de liderul turc în Le Monde, în care amenință încă o dată Europa: „UE nu este sinceră cu Turcia. Găzduim acum 3 milioane de refugiați, în timp ce singura preocupare a UE este să nu ajungă pe teritoriul său (...). Dacă cererile noastre (ridicarea vizelor – n.r.) nu sunt satisfăcute, readmisiile nu vor mai fi posibile”. Cu Rusia în spate, amenințările Turciei capătă o altă greutate.

Axa Rusia – Turcia - Iran

Războiul din Siria va fi punctul fierbinte al discuțiilor dintre Putin și Erdogan. Aici sunt divergențele cele mai mari între cei doi. Rusia vrea ca Assad să joace un rol important și în Siria postbelică, în vreme ce Turcia (la fel ca SUA și restul NATO) dorește înlăturarea lui imediată. Evenimentele legate de puciul din 15 iulie arată o regrupare spectaculoasă în Orientul Mijlociu. Ca și aliata sa, Moscova, Teheranul a condamnat tentativa de răsturnare de la putere a lui Erdogan. Informația că serviciile secrete ruse l-ar fi informat pe acesta de iminența puciului a fost difuzată, în mod ciudat, nu de o agenție de știri rusă, nici de una turcă, ci de una... iraniană, FARS. În fine, miniștrii de Externe turc și iranian au avut săptămâna trecută o întâlnire considerată extrem de importantă. Mulți observatori vorbesc deja despre o axă Rusia – Turcia – Iran, trei superputeri care pot înclina decisiv balanța în Orientul Mijlociu.

„Fără participarea Rusiei, este imposibil de găsit o soluție la problema siriană. Doar în parteneriat cu Rusia vom putea să rezolvăm criza din Siria”, declara, neobișnuit de generos, Erdogan pentru TASS. În aceste condiții, Turcia s-ar putea să nu-l mai găsească atât de respingător pe Assad

Miza de 100 de miliarde de dolari

Oficiali turci, citați de Wall Street Journal, au precizat că întâlnirea dintre Erdogan și Putin de la Sankt Petersburg va avea două componente importante: una geostrategică și alta de afaceri. Ruperea brutală a relațiilor, în noiembrie 2014, a dus la prăbușirea schimburilor comerciale dintre cele două țări la aproape jumătate (6,1 miliarde de dolari) din ianuarie până în mai.

FOTO: Demonstrație de forță a lui Eredogan, care a scos duminică în stradă un milion de susținători FOTO:AGERPRES

Or, Rusia și Turcia am bi ționau să atingă un nivel de 100 de miliarde de dolari, proiect care va sta în mod sigur pe masa discuțiilor de astăzi, dintre cei doi lideri.

Dacă unele remedii au fost aplicate grabnic, odată cu dezghețul – zborurile de curse charter au fost reluate, turiștii ruși, care se împuținaseră cu 93% în iunie 2016 față de iunie 2015, au reinvadat plajele Turciei – altele, cele mai importante, rămân să fie discutate. Este vorba mai cu seamă de marile proiecte energetice. Mai întâi de centrala nucleară de la Akkuyu, în provincia Mersin din sud, ce este construită de agenția rusă de stat Rosatom, care deține o participație de 49%. Centrala, în valoare de 20 de miliarde de dolari, este planificată să devină parțial operațională în 2020 și total operațională în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la proclamarea Republicii de către Atatürk.

Al doilea proiect major îl reprezintă TurkStream, conducta care traversează Marea Neagră și ar trebui să transporte gazele rusești via Turcia până în inima Europei, ocolind Ucraina.

Deși s-a înțeles cu Merkel pentru o conductă care să lege Rusia de Germania (NordStream 2) Putin își dorește enorm și acest proiect, care i-ar asigura o alternativă și, prin urmare, libertate de mișcare față de posibile șicane ale Berlinului sau Bruxelles-ului. Și pentru Putin, interesul poartă fes turcesc.