Editura Evenimentul si Capital

Emoții, lacrimi de fericire sau de necaz, ieri, după examenul de admitere la Medicină: „Încă mai plânge? Resusciteaz-o, fată, resusciteaz-o!”

Mamă și fiică, doborâte de o afurisită de problemă la chimie FOTOGRAFII: RĂZVAN ĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 0 Comentarii | 906 Vizualizari

Două adolescente radiind de bucurie, cu punctaje mari obținute la biologie și la chimie, încercau să-și încurajeze, pe trotuarul din fața Universității de Medicină și Farmaceutică din București, într-un neaoș jargon medical, prietena mai puțin norocoasă

Căldură mare, mon cher, ne coacem până ies copiii!”. E 11.30, soarele Capitalei vămuiește necruțător Bulevardul Eroilor Sanitari, undeva în dreptul Universității Carol Davila. În jur de 500 de părinți, frați, surori, gură-cască, iubiți și iubite despică aerul fierbinte, cu mâinile streașină la ochi, manevrând nervos evantaie sau potrivindu-și pălăriile pătate de transpirație: „Ai auzit, Geta? A ieșit una care a luat 98 de puncte! E doctor, ce mai!”, șușotește o cucoană agitată, cu profil de asistentă medicală. Curioșii privesc în curte, printre gratiile negre, zvelte, lucioase. Silueta elegantă a clădirii-monument, ridicată între 1899 și 1903 după planurile arhitectului Louis Blanc, în stil academic francez, intimidează, prinzând între zidurile ei destinul nescris încă al medicinei românești. „Of, nu ne mai ies copiii! Le-a dat greu la chimie”, se văicărește, privind cu reproș spre cer, o bunică îngrijorată.


FOTO: Au fost și tinere care au ieșit zâmbind din examen



„I-a rupt” la chimie, mai ușor la bio

Ba uite că ies. Pe porțile înalte, străjuite de jandarmi albaștri, se scurge, aproape leșinată, un boboc de fată, cu părul împletit într-o codiță fină. Merge teleghidat, palmele îi acoperă fața, iar umerii îi tresaltă firav. Plânge. Mulțimea se desface, reverențioasă, în fața acestei dureri adolescentine care se risipește pe trotuarul încins. Imediat, o altă tânără, voinică, o urmează. Plânge și ea, tot chimia, bate-o vina! N-are putere să vorbească, dar norocul îi iese înainte. Se aruncă de gâtul mamei și, răvășită, își îngroapă deznădejdea la pieptul celei care i-a dat viață. „Nu-i nimic, fata mea, încercăm și la anul”. Prietenele tinerei voinice se apropie și-și întind brațele către acest duet al tristeții, în semn de compasiune. Nu strică însă scena intimă, ezită, și, după ce se îndepărtează câțiva pași, se îndeamnă între ele, aruncând priviri furișe peste umerii slabi: „Tot mai plânge? Resusciteaz-o, fată, tu, că ești mai bățoasă, resusciteaz- o! Că doar n-au intrat zilele-n sac, mai poate încerca și la anul”. Țrrr, țrrr! Una dintre ele răspunde apelului insistent al unui i-phone agățat neglijent de buzunarul din spate al pantalonilor scurți: „Da, mă, am luat 83 de puncte. Diana a reușit 86, e cea mai tare! Luiza bocește, a greșit mult la chimie... La biologie a fost mai simplu, toceală”, ciripește fata cu părul cânepiu.



Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Educaţie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate