Fostul consultant al NSA este subiectul unui mandat de arestare pentru că a dezvăluit amploarea programelor de supraveghere electronică ale Statelor Unite.

Americanul Edward Snowden a criticat sâmbătă piedicile puse libertății de exprimare în Rusia, țară unde este refugiat și unde „nu a avut niciodată intenția să ajungă”.

Fostul consultant al NSA, care are pe numele său un mandat de arestare deoarece a dezvăluit amploarea programelor de supraveghere electronică americane, s-a exprimat prin videoconferință, în timp ce i se decerna la Mølde (Norvegia), premiul Bjørnson pentru libertatea de expresie, scrie Le Point.

Întrebat despre situația respectării drepturilor omului, și în special despre controlul asupra internetului de către autoritățile țării unde trăiește de doi ani, Snowden s-a arătat pesimist:

„Este dezamăgitor, este agasant. Hotărârea arătată de regimul rus de a controla internetul din ce în ce mai mult, de a controla din ce în ce mai mult ce văd oamenii, inclusiv unele părți din viața lor privată, pentru a decide care este maniera potrivită de a-ți exprima dragostea, nu este doar fundamental rău, dar nu este treaba nici unui guvern.”

Edward Snowden a amintit că nu el a decis să trăiască aici:

„Nu am avut niciodată intenția de a merge în Rusia, nu acesta a fost planul meu. Eram doar în tranzit către America latină. Din păcate, pașaportul mi-a fost anulat de către Statele Unite.”

Americanul, care a părăsit în mai 2013 postul său din Hawaii pentru a face dezvăluiri din Hong Kong ziarului britanic The Guardian, a amintit că ideea de a pleca din acest oraș spre Rusia i-a fost sugerată de fondatorul WikiLeaks, Julian Assange.

„Cred că intenția lui a fost bună. S-a gândit în primul rând la securitatea mea în calitate de editor și având o sursă, era interesat de aspectul protejării sursei. Însă pentru mine, problema este că nu eram interesat de propria mea securitate. Nu m-am așteptat să fiu liber astăzi, m-am așteptat să ajung în închisoare.”

Snowden a criticat toate guvernele care și-au astupat urechile când a cerut că fie primit, citând țări din Europa de Vest, printre care Norvegia, din America latină, sau Canada.

„Am cerut azil în 21 de țări. Toate au tăcut. Rusia a fost una dintre ultimele unde am depus cerere.”

Când pe 1 iulie 2013, avionul președintelui bolivian Evo Morales a avut dificultăți să revină în America de Sud din Rusia, „devenise foarte clar că și dacă mi s-ar fi acordat azil într-o țară ca Franța, ar fi fost foarte greu să traversez celelalte state pentru a ajunge acolo”.

Țările occidentale nu iau seama la îngrijorările opiniei lor publice privind supravegherea.

„În anumite țări, pe care le considerăm dezvoltate, ca Franța, Australia, Canada, există legi mai represive, mai restrictive.”

Acestea nu sunt nici măcat eficiente.

„Ei spun: Dar aceste lucruri ne sunt necesare pentru a ne asigura securitatea (...) În atacul de la Charlie Hebdo, de exemplu, serviciile de informații spun: O, dar știam cine erau oamenii ăia. Dar asta nu a împiedicat atacul.”