Pentru că orice guvern aleargă cu limba scoasă după voturi. Iar primarii îi așteaptă cu buzunarele goale și zâmbetul pe față, precum o veterană a centurii Bucureștiului.

O situație veche de când lumea, cu care ne-am obișnuit de prea multă vreme ca să nu-mi sune ca dracu’ atunci când îi aud pe politicienii opoziției lamentându-se că guvernul aflat la putere vrea să le fure primarii. Păi dacă ne întoarcem puțin în istorie vedem cum toți au făcut la fel atunci când au avut ocazia. Și au avut-o fiecare în parte.

Blaga, Oltean, Petrache, Atanasiu și alți indignați de moment au făcut parte din guverne care au trecut cu tancul peste votul de la alegerile locale, primind o grămadă de primari de la alte partide. În anul 2000, imediat după alegerile locale, din 2957 de primari aleși, 651 trecuseră la un alt partid.

Marele câștigător a fost atunci PSDR, iar în anul 2006 potrivit unui studiu IPP, marele câștigător al migrației a fost PD, care și-a sporit numărul aleșilor locali cu 211 primari față de anul anterior. Al doilea câștigător a fost PNL cu un plus de 106 primari. Să ne mai mirăm că PSD face la fel în 2014?

Ca să nu existe dubiu vreau să precizez: ordonanța guvernului mi se pare un atac la bazele democratice ale unui sistem: votul cetățenilor. O manevră menită să schimbe împărțirea politică a administrației locale, în perspectiva alegerilor prezidențiale. Numai că o porcărie la fel de mare a fost și legea din 2006 care interzicea migrația, dar lăsa deschisă o portiță de bordel politic printr-un termen de 45 de zile în care primarii trebuiau săși declare apartenența politică.

Prin ce se deosebește inițiativa lui Rareș Mănescu și Eugen Nicolăescu (PNL) din 2006, de cea a lui Liviu Dragnea (PSD) din 2014? Două manevre la fel de antidemocratice, străvezii precum fustițele consilierelor care le masează umerii obosiți de atâta votat și vorbit la telefon după fiecare inițiativă legislativă de acest fel. De ce a fost (este) nevoie ca primarii să-și declare în scris apartenența politică, o dată în 2006, a doua oară în 2014? Poate pentru că băieții ăștia de la PSD, PDL, PNL, șamd au impresia că primarii sunt niște idioți care trebuie să li se aducă aminte sub ce siglă au fost aleși. Sau doar ne cred pe noi niște fraieri cu memorie scurtă, numai buni de manipulat.

Ați văzut vreun partid să refuze primari de la alte partide, în numele sfânt al democrației? Eu nu! Singura diferență, de care se face mare caz, este că în anul 2006 primarii au optat înainte de apariția legii, iar în anul 2014 li se cere să o facă într- o perioadă de grație de 10 zile. Mare diferență, ce să spun…

Realitatea, așa cum reiese dintr-un raport ExpertForum, este că doar un sfert din comunele din România (total 2.860) reușea să-și acopere cheltuielile de funcționare din venituri proprii. Mai grav este că un sfert din comunele din România are nivelul de salarizare dublu față de capacitatea de finanțare din resurse proprii. Deci 75 la sută din comunele din România stau cu mâna întinsă la guvern. Indiferent cum se numește el - Ciorbea, Năstase, Tăriceanu, Boc, Ponta – a fost văzut ca o rudă bogată ce te poate invita în fiecare duminică la masă dacă te porți frumos.

Iar de la Palatul Victoria a venit de fiecare dată un răspuns prompt: s-a aruncat cu bani în ei, dar au cerut voturi la schimb. Uneori au primit, alteori nu. Un troc etern, care a înlocuit orice reformă administrativă reală, în ale cărui beneficii crede orice politician care trece pe la putere. Mă refer la beneficiile trocului, nu la beneficiile reformei…

Aduceți-vă aminte de scandalul care a însoțit inițiativa președintelui Băsescu de a propune o reorganizare administrativ- teritorială a României. Întotdeauna a fost mult mai simplu să dai bani de la guvern, decât să faci o reformă adevărată. Dimensiunea dezastrului a fost evidentă în fiecare an, sume de sute de milioane de euro fiind alocate în mod discreționar prin manevre contabile de tipul Fondului de Rezervă aflat la dispoziția primului- ministru, sau a Fondului de Mediu.

Prin încălcarea legii care prevede clar cum se distribuie acești bani. Situația anului 2014, față de anul 2006, sau de 2010 nu diferă, fiind definită extrem de exact în înțeleptele vorbe ale fostei deputate PDL Anca Constantinescu: „Ciocu’ mic, că acum noi suntem la putere!” Un motto care poate fi gravat pe frontispiciul Palatului Victoria. Indiferent de guvern!