În celebrul film al lui Francis Ford Coppola, "Naşul" (The Godfather), inspirat de la fel de celebrul roman al lui Mario Puzo, există o scenă extrem de intensă în care Michael Corleone (Al Pacino) este întrebat de soția sa dacă i-a ucis fratele. El refuză să vorbească despre "afaceri", soția sa insistă, discuţia de tensionează, iar Corleone jr. e la un pas să-i aplice o corecţie fizică.

Se opreşte la timp, o strânge puternic de umeri şi îi permite, pentru prima şi ultima oară, să-l întrebe ceva legat de nelegiuirile Mafiei. O minte însă spunându-i că nu i-a ucis fratele. Ea izbucneşte într-un plâns eliberator, convinsă că soțul său nu s-a dezumanizat într-atât de tare încât să-și ucidă cumnatul. VEZI AICI SCENA DIN FILMUL ”NAȘUL” Gestul lui Michael Corleone este necesar pentru a nu-şi pune în pericol mariajul, extrem de important în famigliile mafiote. Este, în acelaşi timp, şi dorinţa de a proteja femeia pe care o iubeşte de murdăria lumii în care trăiau. O murdările morală, pentru că lumea fizică era strălucitoare, opulentă. Învăţăm din această scenă că mafioţii veritabili nu-şi expun rudele de sex feminin unor asemenea pericole. Nu-şi folosesc mamele, soţiile, fiicele pe post de unelte ale propriei corupţii. Din contră, sunt preocupaţi de momentul în care ar putea fi prinşi. Vor să se asigure că va rămâne cineva în libertate, care să le crească copii, să le administreze averile dosite prin conturi peste mări şi ţări. Singurul păcat al femeilor din preajma mafioţilor cu ştaif este că fac parte din viaţa acestora. Ele nu sunt complice, pentru că nu cunosc detalii despre afacerile oneroase ale soţilor, taţilor, sau fraţilor. Adevărata Mafie, oricât ar fi de înspăimântătoare, de feroce, este foarte galantă. Nu este însă şi cazul României, o ţară în care politicienii nu-şi iau măsuri de precauţie. Nici cei condamnaţi deja, nici cei suspectaţi de corupţie. Nu discutăm aici despre vinovăţia sau nevinovăţia lor. N-are nicio relevanţă. Prezenţa în dosarele politicienilor a rudelor apropiate, în special cele de sex feminin, merită comentată. Adrian Năstase a primit ani grei de închisoare, într-un dosar în care a fost condamnată şi soţia sa, Dana, e drept, cu suspendare. Acest exemplu nu a sensibilizat "noul val". Soţia ministrului de Finanţe, Laura Chiţoiu, este cercetată în Dosarul "ASF". Camelia Voiculescu este trimisă în judecată în dosarul de şantaj "Antena Group-RCS&RDS" împreună cu tatăl său, Dan Voiculescu. Preşedintele CJ Prahova, Mircea Cosma, este acuzat de corupţie împreună cu fiul său, Vlad. Ultimul caz este al lui Mihail Vlasov, reţinut de procurori pentru trafic de influenţă, care ar fi putut duce la fiica sa, Vanda. A fost însă prins în flagrant la timp. Nelegiuiţii din România nu au un Cod al onoarei. Sunt precum triburile barbare din Evul Mediu Întunecat, care-şi luau femeile în expediţiile de pradă. Şi-au pierdut acest instinct de conservare a libertăţii propriei familii. Cauza: un sentiment vremelnic şi iluzoriu de infailibilitate în faţa Justiţiei. Ei nici nu mai realizează că săvârşesc infracţiuni de drept comun. Cu siguranţă, după atâta amar de ani în care au încălcat legile, au ajuns să fie convinşi că li se cuvine să prospere din bani publici, prin metode oneroase. Au ajuns să creadă că a fi corupt nu este un comportament antisocial, ci un drept pe care societatea românească trebuie să li-l asigure necondiţionat. Grijulii din fire, vor să împartă beneficiile cu cei apropiaţi. Alţii sunt, probabil, excesiv de precauţi. Paranoia "statului poliţienesc băsescian", în care cred cu tărie, i-a făcut să-şi piardă încrederea în mulţi dintre apropiaţii cu care au devalizat statul român. Nu mai pot pune bază decât pe membrii familiei. De aceea îi atrag în păienjenişul corupţiei, în care se mişcă cât se mişcă şi sfârşesc a fi imobilizaţi de DNA.