Rusia este lovită în inimă: Ucraina, cea mai preţioasă dintre perlele coroanei Ţarului, se zbate să-i scape din gheare.

Asistăm la o încleştare de dimensiuni colosale, cum nu a mai fost de la Al Doilea Război Mondial încoace. O încleştare care poate schimba radical faţa lumii şi toate echilibrele ei geo-strategice. Miza depăşeşte cu mult aderarea la Uniunea Europeană. "UE sau oriunde în altă parte, dar cât mai departe de Moscova!" Aşa îi explica un protestatar unui reporter occidental ce vor manifestanţii de la Kiev. Schimbarea de către Viktor Ianukovici a macazului dinspre Bruxelles spre Moscova a fost doar pretextul. Detonatorul care a eliberat toate energiile anti-ruseşti. Străzile Kievului au ajuns locul de adunare al celor mai bizare combinaţii: tânăra frumuşică, entuziastă pro-europeană, cu steluţe pictate pe obraz laolaltă cu naţionalistul încruntat, îmbrăcat în salopetă neagră, şi cu bărbatul puternic, perfect antrenat, care îi împarte pe protestatari în plutoane şi batalioane şi care face cu ei instrucţie militară; gospodina rumenă de la popotă, care fierbe în fiecare zi oale întregi de mâncare pentru protestatari lângă veteranul scăpat prin minune din gulag şi care, păzind să nu se stingă focul de cauciucuri, vede din nou acum zorii libertăţii. Printre ei, fojgăie agenţii străini. "Nu sunt mai mulţi agenţi ai SUA sau UE decât ai Rusiei", ar fi declarat surse apropiate Serviciului de contraspionaj ucrainean, a cărui conducere şi-ar fi înaintat demisia în semn de protest faţă de "omorurile de femei şi copii de pe străzile Kievului". Şefii contraspionajului ar fi ameninţat chiar că vor face dezvăluiri incendiare, dacă masacrul nu încetează. Noi, românii, care am trecut prin experienţa Loviturii de Stat din 1989 şi a Mineriadei din iunie 1990, şi apoi, iniţiaţi, am asistat zâmbind superiori la "Primăvara arabă", ce a aruncat în aer Orientul Mijlociu, avem multe senzaţii de déja vu: baricade, arme în mâinile protestatarilor, "terorişti" nevăzuţi care ucid la întâmplare pentru a semăna panica, cadavre întinse pe străzi, baie de sânge, transmisii în direct cu contabilizarea morţilor din oră în oră. Acestea sunt semne că, atunci când totul se va sfârşi, nimic nu va mai fi cum a fost. Doar că nici România în ,89-,90, nici Libia, nici măcar Egiptul în "Primăvara arabă" nu se pot compara cu Ucraina. Nici ca dimensiune, nici ca importanţă geo-strategică. Smulgerea acestui uriaş satelit de sub puterea gravitaţională a unui alt colos, Rusia, poate avea consecinţe incalculabile. Moscova se va bate până la capăt. Şi, dacă va ceda, va încerca să piardă cât mai puţin. Fără Ucraina, sau fără măcar o halcă zdravănă din ea, steaua Uniunii Eur-Asiatice, avatarul mai sfrijit al URSS, s-ar stinge înainte să răsară. Kremlinul ar fi făcut de râs şi trecut în rândul puterilor de duzină. Scenariul ruperii Ucrainei în două sau chiar în trei, atât de des vehiculat în trecut, pare să prindă contur: Vestul, care ar urma să adere la UE şi NATO, Centrul, ca zonă tampon, şi Estul, în Eur-Asia. În marile oraşe din Vest, puterea se află deja în mâinile insurgenţilor, cu care au pactizat forţele de ordine. Dar dezmembrarea Ucrainei ar deschide Cutia Pandorei: punerea în discuţie a frontierelor poate arunca în aer întreaga Europă. Dar mai ales zona din jurul României. Asta, în condiţiile focarelor deja existente din Transnistria, Găgăuzia şi Bosnia. "Voi aştepta limita maximă de 45 zile pentru ca liberalii să revină în Guvern cu toţi miniştrii şi toate funcţiile pe care le au", a anunţat halucinant premierul miercuri seară. Asta înseamnă prelungirea crizei politice până în jurul lui 5 aprilie!!! În condiţiile în care graniţele României sunt în flăcări. În condiţiile în care sute de mii de români din Cernăuţi, Bălţi sau Tiraspol sunt prinşi în cumplita încleştare din jurul ţării noastre. Şi nici Basarabia nu se simte prea bine. "Iresponsabil" este deja un cuvânt prea moale pentru a caracteriza acţiunile lui Ponta, Antonescu şi al clicilor lor: ele miros deja a trădare naţională!