Editura Evenimentul si Capital

Durerosul martiriu al grandorii | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

Bogdan Suceavă
Autor: | | 5 Comentarii | 774 Vizualizari

Festivitatea decernării premiilor Asociației Scriitorilor din București din toamna anului 2008 a avut loc la sediul Primăriei Sectorului 2.

Atunci l-am întâlnit prima și ultima dată pe dl Neculai Onțanu. Ceremonia a beneficiat de un protocol oriental: pe scenă se afla un fotoliu acoperit cu catifea albastră și mânere de lemn frumos încrustat, pe care dl Nicolae Manolescu (careși dăduse învoire de la Paris) a șezut pe toată durata festivității de premiere, nu foarte diferit de felul cum Majestatea Sa Regele a stat atunci când a vizitat Parlamentul (minus grația dinastică). Credeam că ar fi fost o regulă fundamentală a dramaturgiei ca atunci când scrii o piesă să nu lași pe scenă personaje semnificative care să nu facă nimic. Dar, firește, și de la regula aceasta dl N. Manolescu admitea excepție, la fel cum mai târziu a fost exceptat de la limitarea la două a numărului de mandate la conducerea Uniunii: cât subordonații săi au anunțat premiile, a stat pe scenă ca o statuie din Insula Paștelui. Probabil înduioșați de slava-i stătătoare și gândindu-se să-i dea ceva de făcut, subordonații dlui Manolescu au produs un premiu pentru întreaga carieră a eminentului critic. Dar, întrucât domnia sa a descris într- o lungă alocuțiune că nu primește premii din partea USR câtă vreme e președinte al Uniunii, premiul a fost prezentat de dl N. Onțanu din partea Primăriei Sectorului 2, ale cărei competențe în materie de literatură trebuie că sunt eminente. Deși, din câte am auzit atunci, dl primar nu dădea semne că ar fi citit mare lucru din creația dlui Manolescu. Astăzi, dl Manolescu o fi păstrând pe vreun raft o plachetă semnată de dl Onțanu în care i se mulțumește pentru contribuția excepțională la dezvoltarea literaturii române. Tare mândru a fost de acest premiu! Am privit toată comedia din sală cu un oarecare amuzament, și mă întrebam oare de ce dl Eugen Simion nu primește și domnia sa un premiu similar din partea aceleiași Primării îndrăgostite de literatură? În fond, tot era acolo. Poate că l-ar fi meritat, măcar pentru că a sa Întoarcere a autorului apăruse la Northwestern University Press încă din 1996, în timp ce dl Nicolae Manolescu aștepta încă pe atunci (pe scenă) momentul debutului în engleză. Acest debut avea să aibă loc abia în 2011, când Temele franceze au apărut în programul cam necunoscut fluxului de informație de la University of Plymouth Press. N-ar fi tocmai o surpriză dacă am aminti că nu se știe ce au spus cititorii de limbă engleză despre acest volum. Marea surpriză e că nu se știe ce au spus francezii despre Temele franceze. Impactul în Hexagon al operei dlui N. Manolescu e minimal, dacă nu necunoscut de-a dreptul, deși autorul a petrecut ceva timp la Paris. Chiar așa: ce au avut de spus comentatorii internaționali despre lucrările dlui Manolescu? Îi invit pe cei pasionați de aceste opere să caute eventuale reacții de orice fel în presa din afara României. Răspunsuri sunt și în reverberațiile liniștii.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 1



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate