Editura Evenimentul si Capital

DUEL între Andrei Pleșu și Dan Puric. Naționalismul ortodox încinge mințile intelectualilor. Filozoful îl face arșice pe mimul-regizor. Ca răspuns, Puric se compară cu Mozart

Andrei Pleșu
Autor: | | 33 Comentarii | 15965 Vizualizari

O gâlceavă așa-zis filozofică a aprins spiritele pe internet și în mass-media. Cu discursul său mistico-naționalist, actorul Dan Puric a inflamat iar opinia publică. Contestatarii săi l-au încolțit cu un text al lui Andrei Pleșu, vechi de șase ani, în care filozoful îl face arșice pe mimul-regizor. În replică, Puric se compară cu Mozart, iar pe Pleșu îl reduce la nivelul lui Salieri. De vreo zece ani, cum vin Sărbătorile, fie ele de Crăciun sau Pascale, ne intră în casă, prin televizoare, la ore de maximă audiență, un actor, precum Nea Mărin al revelioanelor de acum peste un sfert de veac, sau un Hrușcă, Fuego sau Ștefan Bănică al zilelor noastre.

 Atâta doar că poantele regretatului Amza Pellea, „lerul” folchistului româno-canadian sau lălăiturile lui Fuego sunt înlocuite, astăzi, de un discurs logoreic, declarat național creștin, asemănător prin mesaj – zic unii exegeți – cu cel practicat de legionarii lui Zelea- Codreanu, în urmă cu 75 de ani. Dan Puric, căci despre el este vorba, se alătură astfel celor ce câștigă notorietate și, poate, foloase materiale de pe urma Sărbătorilor.

Că omul face bani de pe urma aparițiilor televizate, nu e ilegal. Nici că alți bani îi intră în cont de pe urma cărților în care își propagă controversatele idei sau de pe urma spectacolelor unde adună mii de oameni, în special tineri, și unde încasează 50 de lei pe bilet. La urma urmei, doar cine vrea se uită la el la televizor sau îl ascultă live, contracost. Omul, actor și orator talentat, a prins un culoar, lăsat liber de moartea lui Vadim Tudor.

Istoricul unei polemici defazate

Recent, mimul-regizor a reușit performanța să-și propage simultan ideile naționalist- religioase pe două posturi naționale de știri, Antena 3 și Realitatea TV, la o zi după ce o mai comisese și pe RTV! Atunci, s-a produs un declic în rândul contestatarilor săi. Instantaneu, internetul s-a inflamat și s-a umplut de reacții, în marea majoritate ostile „filozofului” de scenă. Picătura care a dat pe dinafară clocotul de pe Facebook a fost o „părere” de-a lui Andrei Pleșu, care îl desființa, la propriu, pe actorul Dan Puric. Atâta doar că părerea a fost scoasă dintr-un context mai larg, mai exact dintr-un amplu interviu acordat de Andrei Pleșu ziarului Adevărul. Care interviu a fost publicat în urmă cu șase ani, în 2009, și nicidecum ieri, ca o replică la afirmațiile considerate de mulți elucubrante!


FOTO: Dan Puric



Ca o meschină reacție în lanț, atât televiziunile care făcuseră rating de pe urma sa, cât și alte mijloace de informare în masă au mușcat momeala și s-au apucat să redea pasaje întregi în care filozoful îl ridiculiza pe actorul care îi răvășește pe cei care îl cumpără, deloc ieftin. Evident, nici simpatizanții lui Puric n-au tăcut. Preopinenții au scos de la naftalina istoriei bucăți din trecutul celor doi. Ba că Puric a semnat un angajament cu Securitatea la 17 ani. Ba că nevasta lui Pleșu a fost securistă pe ștat. Bălăcăreala continuă în stilul maniacalodâmbovițean cunoscut. Jurnalele de știri deschid emisiunea cu o știre despre ei. Dacă cei doi intelctuali ar fi niște cabotini, și-ar freca mâinile de bucurie.

Se crede un Mozart al României și îl compară pe Pleșu cu Salieri

După toată zarva cibernetică din ultimele zile, Dan Puric ne-a declarat, ieri, în exclusivitate, că știe de controversa iscată cu mai vechiul său preopinent, dar că nu-i dă prea mare atenție. Actorul, ironic, pare că vrea să arunce în derizoriu toată dezbaterea purtată pe cârca sa. „N-aș vrea să fiu înțeles greșit, dar fără să vreau mi-a venit în minte o asociere: problema lui Salieri era Mozart. Problema lui Mozart era muzica. Tot așa, problema domnului Andrei Pleșu este Dan Puric, pe când problema lui Dan Puric este România”. Subtil, de pe urma polemicii dintre susținătorii săi și simpatizanții lui Andrei Pleșu, cel care a avut de câștigat pare a fi el. (Anca Simionescu)

Andrei Pleșu: „Puric a făcut un sindrom de guru”

L-am căutat pe Andrei Pleșu pentru a-i solicita o opinie despre scandalul proaspăt reșapat. Nu l-am găsit. În interviul acordat cotidianului Adevărul, în 2009, Andrei Pleșu vorbea despre Dan Puric din perspectiva unui filozof vexat că un neofit îi încălca teritoriul. Nu că n-ar fi avut dreptate în ceea ce spunea, dar, de la înălțimea colosalei sale culturi, îl minimaliza pe actorul-orator reducându- l, pe undeva nedrept, la dimensiunea numelui său. Iată scrierea lui Andrei Pleșu:

„Am scris ceva la un moment dat despre el (Dan Puric- n.r.), fără să-l numesc, și mi s-a spus că sunt invi dios. Eu îl admir pe Dan Puric ca actor. E un artist de top. Din păcate, se întâmplă și cu el ce se întâmplă cu mulți alții. Ca să fiu pedant, aș spune că avem de a face cu o problemă de logică a autorității. Există un câmp de competență pentru fiecare, și cine iese din acest câmp își pierde și competența și autoritatea. Dacă te duci la Einstein, care e o autoritate, și îl întrebi cum trebuie să fie femeia ideală, riști să auzi o tâmpenie sau o platitudine. Nu înseamnă că, dacă ești un matematician sau un fizician genial, te pricepi la orice altceva. Dacă îl întrebi pe Kant despre căsătorie, s-ar putea să-ți dea un răspuns idiot, sau să nu știe ce să spună. Domnul Dan Puric a ieșit din sfera unde este cu adevărat competent, înalt competent. A făcut un sindrom de guru”.

„Vrea să pară altfel decât este!

„Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citești. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată. Am cunoscut un om care avea întotdeauna cu el un carnețel în care nota citate. Îi plăcea să le colecționeze. Cum auzea o vorbă, scotea carnețelul și o scria. Invocai un pasaj din Brecht și-l auzeai: «Cum ați spus? Stați să notez!». Apoi, cu prima ocazie, zicea: «Cum spunea Bertholt Brecht…». Dar era un citat care nu trecuse prin el.

Domnul Puric recurge frecvent, atât cât l-am urmărit, la nume, probleme și concepte despre care nu are decât o informație de dicționar, sau din auzite. Nu poți scoate din pălărie, una-două, pe Toma din Aquino, pe Ambroise Paré, sau pe Platon, dacă nu ai avut cu ei un comerț cât de cât consistent. Eu unul nu înțeleg de ce face asta domnul Puric. În termeni creștini, i-aș vorbi de «slavă deșartă»: vrea să pară altceva decât este”.

„O gândire de tip Becali!”

„La cât e de inteligent și de angajat spiritual, aș fi așteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să învețe ceva, nu-i spui mereu că nare nimic de învățat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a națiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârșirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscălești? Suntem unici, persecutați de tot mapamondul, singurii creștini adevărați, speranța lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii”.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate