Ross McDonald e considerat un succesor de marcă a lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler, fiind, la rândul său, un model pentru alții.
Ca și iluștrii săi predecesori, s-a îndepărtat de genul de roman polițist promovat de scriitorii britanici din vremea sa, acordând o atenție specială prezentării cât mai veridice a faptelor incluse în narațiunile sale. Acestea sunt adevărate istorisiri ale unor crâmpeie de viață, așa cum le cunoaștem cu toții, fie din propria experiență, fie din relatările altora.
N-a fost un epigon, explorând pe cont propriu teritorii necunoscute ale creației cu suspans, și s-a aplecat cu multă migală asupra psihologiei personajelor, unele dintre ele cu un comportament greu de descifrat. Multe dintre intrigile lui deosebit de întortocheate dezvăluie secrete din familiile californiene.
Protagonistul scrierilor sale, detectivul particular Lew Archer, nu e la fel de dur ca Sam Spade al lui Hammett, și nu are nici umorul lui Philip Marlowe al lui Chandler. În schimb dovedește, ca și aceștia, o tenacitate ieșită din comun în rezolvarea cazurilor încredințate, dar, spre deosebire de cei doi, are relații bune cu poliția, primind ajutor din partea ei și ajutând-o la rândul său.
„Dricul vărgat” îl prezintă pe acest erou cu toate defectele și calitățile pe care le are. Rareori am citit o carte cu o intrigă mai dificil de urmărit. Ross McDonald s-a întrecut pe sine însuși imaginând o acțiune cu mulți suspecți care se bănuiesc și se acuză unii pe alții. E un vălmășag de fapte surprinzătoare care amenință să se transforme în haos. Dar aici se manifestă din plin măiestria autorului. La sfârșit, toate piesele acestui puzzle răvășit parcă de o tornadă sunt ordonate și imaginea pe care o oferă devine inteligibilă.
De data asta, Lew Archer trebuie să ancheteze patru cazuri de crimă. Totul gravitează în jurul familiei colonelului Blackwell. Membrii familiei sale au relații încordate și între ei, și cu alții. Dispariții de-acasă, răpiri, identități false, iubiri neîmpărtășite, sinucideri, o luptă pentru avere, minciuni pe bandă rulantă – iată cu ce se confruntă neobositul investigator.
Nu e de mirare că, la un moment dat, declară cu amă- răciune: „Mă îndoiesc, practic, de tot, într-adevăr, și de toate ființele umane. Este un obicei pe care l-am preluat de la clienții mei.” O confesiune logică pentru cine are o meserie ca a lui.
Recomandările noastre
