Dragi despletite, dragilor flower-power,

Dragi despletite, dragilor flower-power,

Nu știu ce-a fost în capul occidentalilor când, mânați de înălțătoare sentimente umanitare și ideologice, îndesate în capul lor cu pâlnia de la al doilea război mondial încoace, au așteptat hoardele de masculi veniți taman de pe la curul cămilelor din deșert sau trimiși de ISIS să-i bage Europei mințile în cap, ca să nu zic altceva. La băgat, mă refer.

Dacă entuziasmul și efuziunile sentimentale de atunci s-au mai potolit, odată cu primele violuri și agresiuni sexuale, cu pretențiile încurajate chiar de autorități, ale emigranților de a primi totul gratis, bașca femei, ca nu cumva să li se urce sângele la cap de atâta abstinență, remarc că printre românii plecați de câțiva ani prin lume, în căutarea norocului, sentimentele de afecțiune nemărginită pentru emigranții lumii a treia, dăinuie, ba chiar capătă valențe de înverșunare în toate discuțiile pe temă, pe rețelele de socializare. Am mai văzut tipul ăsta de înverșunare la maidanezofili și la fanii lui domnu` Dan, fost ”de la Vatican”, actualmente pușcăriaș de lux, cam ca toți hoții și escrocii din țara asta, exceptând, desigur, găinarii, hoții de biciclete sau babele traficante de leușean, de pe marginea drumului.

Vreau să zic că nimeni nu m-a înjurat mai colorat, mai încrâncenat, ca maidanezofilii, fanii lui domnu` Dan și, acum despletitele umaniste mânate de o corectitudine politică de neînțeles pentru o minte de primitiv ca a mea. Când zic primitiv, mă gândesc că am fost crescută de oameni sănătoși la cap, care nu mi-au inoculat chestia cu întorsul celuilalt obraz, nici cu mila creștinească, prea din cale-afară… Adică, dacă veneam bătută acasă de la școală, mama îmi promisese solemn că, citez, ”te bat de te caci pe tine!”. Atâta așteptasem, aprobarea ei… N-am mai venit bătută de niciun golan de la școală, în schimb apăream mândră cu carnetul de elev, în care, la rubrica ”mențiuni”, tovarășa dirigintă scria sec și caligrafic ”Angela își bate colegii!”. Remarcați, vă rog, nuanța: ”își bate colegii, nu ”se bate cu colegii”.

Nu știu când a devenit poporul ăsta al meu așa de pios, atât de milos, încât să nu facă deosebirea între o hahaleră care vine la tine în casă, îți violează toată partea feminină a familiei (nu neapărat, că am înțeles că ei nu fac mofturi), te hărțuiesc pe stradă, cer Sharia, se detonează, trec peste tine cu camionul, bagă cuțitul în tine sau ce are, macetă, briceag, drujbă sau topor și tu, o ții langa că, săracii de ei, sunt depresivi, îi dor dinții, au testicolele umflate sau i-au părăsit nevestele și, un emigrant economic, muritor de foame în țara lui. Că, nu, nu-s teroriști. Și-ți vin cu argumentul final, că vezi cum a fost cu țiganii noștri când au dat iama în Europa de i-a mâncat lebedele, au făcut-o la alba-neagra și la portofele, ba au mai și violat câte-o septuagenară în timpul liber.

Să-mi dați voie să vă zic de bine… Pentru că nu încape comparație, una la mână pentru că țiganii noștri nu se detonează, nu trec cu camionul peste sute de oameni, hai, poate că bagă cuțitul în tine sau în unul de-al lor, nu deturnează avioane, nu aruncă aeroporturi în aer cu ei cu tot, nu vor legi care să le permită să trăiască după capul lor în țara altora, legi care să le dea drept de viață și de moarte asupra celor care, de voie de nevoie, îi găzduiesc. Comparația asta pică, este de-a dreptul imorală. Imorală este și pretenția mai marilor Europei de a face din bătrânul continent o leprozerie în care să domine cel mai puternic, cel mai primitiv, cel mai puțin educat, cu bâta, securea, grenada sau maceta. Europa și-a pierdut până și instinctul de conservare și, repet, acesta este rodul a zeci de ani de inoculare a sentimentelor de vinovăție că a colonizat alte țări sau a declanșat războaie mondiale. Europa nu știe să se apere, există legi care pedepsesc părinții copilului agresat la școală, care a apucat să dea și el un pumn, apărându-se. Europa moare pe mâna ei, lăsând barbarii s-o cotropească și-i mai și plătește pentru asta. Europa depune floricele și jucării de pluș la locul carnagiilor provocate de acești ”bieți emigranți”, face lanțuri umane de un ridicol abisal. Europa zice că rămâne unită. Ca o turmă de oi fără cioban și câini, în care dau iama lupii, ori de câte ori vor. Iar lupii rânjesc cu satisfacție, au ce prăda, au ce mânca, au ce pustii. Unită și vulnerabilă, așteptându-și resemnată sfârșitul. Acestea sunt momentele în care cred că balada Miorița nu ne aparține, aparține întregului continent. Aștept primele zidiri de fecioare despletite la fundațiile moscheelor și voi spune că nici ”Meșterul Manole” n-a fost de-al nostru…

Până atunci, dragi flower-power, dragi despletite umaniste, vă doresc să nu cunoașteți pe pielea voastră sau a copiilor voștri, ”mila bieților emigranți fugiți din calea războiului”. Vă doresc să nu ajungeți să implorați pentru viața voastră și a celor dragi vouă. Vă doresc să nu vă temeți când intrați în aeroport ca să veniți acasă, aducând cu voi ideile umaniste căpătate aiurea prin Europa. Să nu tremurați când vă urcați în tren și se apropie de voi unul care ține un cuțit în mână și să nu vă oripilați când vreunul dintre acești ”năpăstuiți” vă pipăie prin zonele intime. În fond, au și ei nevoi, au nervi, au porniri pe care nu le pot controla, dar mai presus de toate, au o MISIUNE! Da, ați citit bine, au venit și vin cu misiunea să termine cu voi, în orice mod posibil. Și o vor face, fără milă, fără îndurare, prin toate mijloacele posibile, cu grenada, cu explozibilii, cu topoarele, cu cuțitele, cu macetele. Asta în timp ce voi veți întoarce celălalt obraz, dacă-l veți mai avea… Allah e la Bar!

Pe Angela o puteți citi chiar aici Accesați si politicstand.com