Timp de 4 ani, 1993-1997, am fost „bulinar”. Și a fost o perioadă din tinerețea mea când eram în stare să îmi dau și viața pentru „Bulina roșie”.

 Și asta nu doar la figurat, ci chiar la propriu. Din cauza programului infernal, dar al naibii de plăcut, am făcut un ulcer perforat de toată frumusețea. Doctorul Oprescu a avut grijă să „nu dau colțul” și la nici 48 de ore după ce am ieșit din spital, după o operație super complicată, am venit direct în hala mare de la etajul 2 din Casa Scânteii, că acolo simțeam că îmi pot încărca bateriile. Câte amintiri, ce vremuri....... Noaptea, când eram responsabil de număr și am tras un milion de exemplare tiraj - moartea lui Mihalea. Ziua în care am penetrat sistemele de comunicații de la Palatul Cotroceni și am interceptat convorbirile telefonice de la cabinetul președintelui Iliescu. Zilele și nopțile petrecute prin Angola (Africa), în calitate de corespondent de război al „Bulinei”, era prin 1995. Războiul din Albania și Bosnia, alte momente interesante din tinerețea de „bulinar”. Și mai sunt o grămadă...... La mulți ani, „bulinari”, oriunde sunteți!”