Doctrina de Apărare a Poloniei: Rusia, amenințare existențială | PULSUL PLANETEI

Doctrina de Apărare a Poloniei: Rusia, amenințare existențială | PULSUL PLANETEI

La o săptămână după încheierea Revistei Apărării Strategice, Ministrul Apărării al Poloniei, Antoni Macierewicz, a prezentat Doctrina de Apărare a Poloniei în cadrul Academiei de Artă Militară din Varșovia, documentul fiind imediat postat pe pagina de web a Ministerului Apărării Naționale. După raportul privind prăbușirea avionului militar care ducea elita poloneză și pe președintele Kaczinski la comemorările de la Katyn, prăbușit în urmă cu 6 ani la Smolensk, raport al parchetului care incriminează direct Rusia, e al doilea document extrem de puternic ce marchează Rusia drept amenințare existențială la adresa Poloniei și oferă variante de apărare și descurajare, dar și soluții pentru evitarea avansării în profunzimea teritoriului polonez de către eventualele armate invadatoare ruse.

 Polonia este unul dintre statele din flancul estic cele mai dezvoltate în materie de politică de Apărare. Beneficiind de o economie în creștere constantă, care a absorbit cel mai bine șocul crizei economice globale a produselor derivate și pe cea a datoriilor suverane de la nivel european, Polonia a investit constant în propria sa Apărare și se prezintă cel mai bine din punctul de vedere al capabilităților proprii. Pe de altă parte, istoria a arătat că relieful său de câmpie și amplasarea au făcut să fie întotdeauna spațiu de traversare și deplasare pentru armatele diverse, în perioadele războaielor în care acțiunile cinetice ale marilor armate erau baza.

Astăzi, Polonia beneficiază de cele mai bune capabilități militare, dar și de o armată bine pregătită: Astăzi noile documente vorbesc despre o nouă reorganizare a armatei, dar și despre perspectivele apărării Poloniei. Apartenența la NATO și UE sunt afirmate drept elemente cheie ale securității Poloniei. Pe de altă parte, Polonia este preocupată pe deplin de dezvoltarea propriilor capabilități, cu precădere pentru apărarea teritorială, dar în egală măsură pentru descurajare. Potrivit Rzeczpospolita, o asemenea opțiune vine să întărească și să spulbere discuțiile privind o anumită orientare euro-sceptică sau chiar vreo înclinație privind perspectiva părăsirii UE. Din contra, la acest capitol, doctrina militară vorbește explicit despre componenta accesului la resurse energetice ca și element crucial pentru apărare, element în care apartenența la UE și respectarea politicii energetice comune e crucială pentru Polonia.

Rusia are alocat un capitol special, fiind „principala sursă de instabilitate în regiune”, „principala sursă de amenințări” prin „politicile sale agresive” și prin „violarea dreptului internațional”, prin „utilizarea forței brute împotriva altor state” dar și prin „încercările sale repetate de a destabiliza NATO și UE”. Doctrina militară este ocazia unui nou rechizitoriu complet la adresa Rusiei și a acțiunilor sale în Europa, în primul rând la adresa vecinilor săi din CSI, cu care Rusia împărtășește acordurile de formare a Comunității și pe cele ulterioare, din Uniunea Vamală sau Uniunea euro-asiatică, CSTO - Organizația Tratatului Securității Colective etc., toate presupunând respectarea frontierelor, integrității teritoriale, independenței și suveranității statelor membre, foste republici unionale în cadrul URSS.

Ne puteți urmări și pe Google News

Documentul mai oferă și direcțiile de modernizare a Apărării Poloniei, care au în prim plan Apărarea aeriană, întărirea forțelor de artilerie, dar și creșterea pregătirii și a capacității de intrare în război pentru apărarea teritoriului țării, fără a uita să menționeze participarea aliată la apărarea teritoriului și participarea Armatei poloneze la operațiuni externe ale Alianței sau partenerilor strategici, în coaliții de voință, la distanță strategică. Cel mai interesantă este, în documentul public, desenarea „punctelor de apărare” în interiorul teritoriului, al căror obiectiv este acela de a preveni ca dușmanul să poată avansa mai adânc în teritoriul polonez, în caz de atac. Evident, detaliile nu sunt publice, dar aceste puncte de aglutinare de forță și capabilități de stopare a unui atac, combinate, cel mai probabil cu pregătirea teritoriului și a populației de a reacționa în acest caz, sunt cele mai importante și novatoare și merită consultări și schimb de experiență, chiar dacă vorbim încă de componenta clasică a utilizării forței militare sau contracarării acesteia, nu despre variantele moderne, hibride. Însă o asemenea formulă crește capacitatea de reziliență comunitară și teritorială și merită studiată.