Doctorița Pop a învins doua cancere: pe cel de colon și pe Voiculescu-Tolontan. Editorial de Mirel Curea

Doctorița Pop a învins doua cancere: pe cel de colon și pe Voiculescu-Tolontan. Editorial de Mirel Curea

În dimineața zilei de luni, 03 Aprilie 2017, un comunicat DNA îi provoca lui Cătălin Tolontan un spasm secret și îl făcea să jubileze!

Imediat, a anunțat triumfător în Gazeta Sporturilor,: „DNA a început urmărirea penală împotriva Monicăi Pop pe cazul expus de Gazeta anul trecut!” Cu alte cuvinte, „turnătoria mea jegoasă a ținut”. Tot el, Tolontan, scria mai jos: „pe 1 iunie 2016, Gazeta Sporturilor publica documente din care rezulta că managerul Spitalului de Oftalmologie a fost angajată vreme de 4 ani, din 2007 în 2011, la o firmă căreia i-⁠a prelungit de 4 ori un contract de închiriere a spațiului în spitalul pe care-⁠l conducea.”

Urechi să o audă mai aveau puțini jurnaliști. Doctorița Monica Pop striga pe unde mai putea: „E o înscenare a fostului ministru Vlad Voiculescu!” dar părea o victimă sigură a celor doi și a Cooperativei criminale SRI-DNA. Asta, în timp ce se lupta nu doar cu o bandă de scelerați, dar și cu un cancer într-o formă gravă.

După mai bine de un an, doctorița Pop este învingătoare. Și a cancerului, și a vagabonzilor, și a mașinii de tocat oameni SRI-DNA. A primit de la procuror, doar la câteva ore după ce Kovesi a părăsit scena, hotărârea de clasare a dosarului, pe motiv că fapta nu există. Fapta nu există! Înțelegeți? Înțelegi, Cătălin Tolontan? Dacă nu, o să înțelegeți, tu și Vlad Voiculescu, la proces.

Ne puteți urmări și pe Google News

Fiindcă veni vorba de Cătălin Tolontan. Sunteți curioși să aflați ce cred eu despre el? Dacă da, uite ce cred:

Prin intermediul unui diplomat român de calibru, m-a căutat un profesor universitar, medic cunoscut, care mi-a cerut să mă întâlnesc cu el. M-am dus curios la întâlnire. Credeam că a făcut vreo descoperire și că urmează să primească un Nobel. Când colo, mi-a spus că dorește să mă roage să-l duc la Tolontan, că vrea să toarne pe cineva. Îl oftica rău de tot un conferențiar din catedra lui și nu știa cum să scape de el, altfel decât să-l bage în pușcărie. M-am uitat la el ca la un șobolan, dar chiar ca la un șobolan - la mine se vede când mă uit așa - și i-am zis: „Dom` profesor, pentru eficiență, eu zic să vă duceți direct la SRI nu așa, să o luați pe ocolite, cu Tolontan!” Omul s-a roșit ca un rac, mi-a spus că a înțeles și m-a rugat să-l iert pentru că m-a deranjat. Nu i-am răspuns. Diplomatul în biroul căruia ne aflam s-a albit când a auzit de ce dorea profesorul să mă vadă. M-a condus și m-a rugat să îl scuz pentru mizeria în care m-a băgat.

Cam asta este părerea mea despre Cătălin Tolontan! Aceeași cu cea pe care i-am spus-o acelui distrus de profesor: ori SRI, ori Tolontan, pentru mine este același chestie. Cu SRI este doar nițel mai pe scurtătură.

Doamna prof. univ. dr. Monica Pop, mă bucur din inimă, știți cât țin la dumneavoastră, mă bucur pentru că sunteți sănătoasă, pentru că ați învins și boala, și pe canaliile astea! În toată povestea, în tot jegul ăsta sinistru, există o veste bună și pentru Cătălin Tolontan! Pentru că nu a reușit să fie autor moral și al morții doctoriței Pop - doar voința extraordinară a făcut-o să învingă cele doua nenorociri, cancerul și cuplul Voiculescu-Tolontan - nu va avea de cărat în spinare, pe lumea cealaltă, preț de o Eternitate, decât un singur cadavru, asta până acum, pe acela al lui Dan Condrea.