Editura Evenimentul si Capital

„Dobândise VICTORIA asupra lui însuși: îl IUBEA pe Big Brother!”

Adrian Pătruşcă
Autor: | | 12 Comentarii | 2417 Vizualizari

Nu suntem partide, Nu suntem partide!”, scandează isterizați un grup de boșimani feseniști. „Dar ce sunteți?”, întreabă reporterul. Un ins cu față de sculer-matrițer răspunde dârz: „Noi suntem cu Iliescu!”

„Nu suntem partide!” a fost una dintre primele lozinci lansate de noua putere, după lichidarea lui Ceaușescu. Urmărea să delimiteze fără dubii Frontul Salvării Naționale de restul formațiunilor politice înființate în zilele imediat următoare Loviturii de Stat.

FSN s-a prezentat ca o Afrodită roșie, superioară, emanată din spuma și sângele „Revoluției”, arogându-și legitimitatea populară, spre deosebire de partidele de rând, care puteau invoca doar o legitimitate juridică.

La întâlnirea din 27 decembrie 1989, cu ambasadorul URSS la București, Evgheni Tiajelnikov, Ion Iliescu și Petre Roman îl liniștesc pe reprezentantul Kremlinului, asigurându-l că în România nu va fi instaurat un sistem politic pluralist de tip occidental:

 „Iliescu: Am proclamat ideea plurității (sic!) politice, n-am spus mai mult decât pluritate, n-am confundat pluripartismul cu pluri-partide. Îi chemăm pe toţi sub platforma Frontului.”

Astfel se explica titulatura cu rezonanțe marxiste de „Front” a noii formațiuni: Iliescu și Moscova doreau în România doar o „umbrelă” politică, în care pluralismul politic să fie unul de suprafață, birocratic și strict controlat.

Așa s-a explicat campania de diabolizare și compromitere a partidelor politice, atunci când acestea au refuzat tutela FSN. Așa s-au explicat primele trei mineriade, din ianuarie, februarie și iunie 1990.

Prăbușirea URSS a permis însă sporirea influenței occidentale și întărirea rolului partidelor politice, ceea ce a și dus la prima schimbare de regim. Cu o întârziere de șase ani, în 1996, părea că, în sfârșit, Capitalismul a învins în România.

Dar, vai!, căderea blocului comunist a lăsat Occidentul fără anticorpi. Germenii marxismului, inhibați până atunci de Războiul Rece și de „Dușmanul Roșu”, au infestat brusc, nestingheriți, întreg Occidentul. Au proliferat ca un cancer agresiv și devastator, atacând însăși esența Democrației: pluralismul și libertatea de expresie.

Sub influența Corectitudinii Politice, care a instituit un control de tip „Front”, partidele occidentale, lipsite de libertate reală de expresie și acțiune, s-au stafidit progresiv.

Ideologiile, castrate de Noua Cenzură, au devenit toate la fel, sub stindardul Globalizării.

Pentru că, datorită bunăstării capitaliste, Proletariatul s-a îmburghezit și a devenit incapabil să-și mai îndeplinească rolul de vârf de lance al progresului, noul marxism occidental a căutat un alt „vehicul” ideologic care să ducă mai departe „Revoluția”. Școala de la Frankfurt îl identificase cu decenii în urmă: Minoritățile. Spre deosebire de Proletariat, acestea prezintă uriașul avantaj că se pot regenera la infinit. De pildă, când familiile homosexuale se vor „îmburghezi”, rolul lor revoluționar poate fi preluat de pedofili (asistăm deja la un curent mondial de reducere a vârstei consimțământului sexual și de sexualizare a copiilor), apoi de sologami (cei care se căsătoresc cu propria persoană), zoofili, necrofili, toți revendicându-și dreptul la emancipare și recunoaștere socială.

Vârâte în acest Pat al lui Procust și ciopârțite ideologic, obligate să-și asume tot acest haloimăs, partidele au început să semene uimitor unele cu altele. Diferențele țin doar de personalitatea liderilor și de tehnicile de propagandă. Astfel că nu mai există schimbări reale de regim. „Vin ai noștri, pleacă ai noștri.” Nemulțumirile populare față de elitele conducătoare au crescut continuu, amenințând cu explozia. Așa au devenit posibile Brexitul și Trump.

Atunci, Sistemul a reacționat. În Marea Britanie, imediat după anunțarea referendumului s-au organizat proteste de stradă, cerând anularea plebiscitului (deși acesta fusese perfect legal) sau organizarea unui alt scrutin. Însă mișcările nu au avut amploarea suficientă pentru a răsturna rezultatul votului, iar politicienii, educați în sutele de ani de democrație britanică să respecte scrutinul, s-au resemnat grabnic.

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate