Editura Evenimentul si Capital

Doamna Basarabia din Covasna

18-03/16-basarabia-465x390
Autor: | | 2 Comentarii | 3092 Vizualizari

Povestea doamnei Basarabia Florentina Russu, din Sita Buzăului, pare desprinsă dintr-o carte de istorie, marca Al Mitru sau Dumitru Almaș.

E o poveste alcătuită din temelie pe niște cuvinte precum patriotism, glie, dragoste de țară, care în ziua de astăzi nu mai au relevanță pentru destui români. Și totuși, aceste vorbe aveau acum mai bine de 70 de ani deplină acoperire în fapte.

Fugari din calea rușilor

În vara lui 1944, Evdochia Popa făcea ceea ce mulți alți români basarabeni au făcut în anii ’40: fugea din calea rușilor. Evdochia a lăsat baltă toate acareturile pe care le avea în satul său de lângă Cetatea Albă și s-a refugiat în Covasna, la Sita Buzăului, acolo unde soțul său, Grigore, primise anterior o repartiție ca învățător.

Când a ajuns la Sita, era deja însărcinată, iar pe 18 septembrie 1944 a născut o fetiță. Evdochia i-a ales singură numele, pentru că soțul ei era pe front. Și i-a spus Basarabia Florentina. „Basarabia este primul meu prenume dat de mama din dragostea ei nețărmurită pentru pământul natal pe care fusese nevoită să-l părăsească. M-a botezat în pădure, iar naș de botez mi-a fost preotul din Sita”, povestește doamna Basarabia Russu.

Nașterea Basarabiei i-a salvat viața lui Grigore, soțul Evdochiei. În septembrie 1944, Grigore Popa, care se afla cu regimentul său în Munții Tatra, a primit o scurtă permisie ca să-și vadă copilul nou-născut, pe Basarabia. Când s-a întors la unitate a aflat că toți camarazii săi pieriseră. Pe el îl salvase permisia.

Doamna Bia

Întotdeauna, cunoscuții i s-au adresat cu apelativul „Bia”. „Așa mi se spune de când eram copil. Eu am conștientizat târziu ce-i cu numele meu pentru că părinții mă strigau numai Bia, iar în acte foloseau celălalt prenume, Florentina. La școală, la catalog, profesorii mă strigau Popa Florentina, niciodată Popa Basarabia! Îmi amintesc că la un moment dat participam la o adunare pe teme de învățământ, iar un secretar de partid, studiind datele mele personale, mi-a spus: „aveți un nume cu rezonanță politică, tovarășa!”, rememorează Basarabia Russu.

„Culmea este că, deși toată lumea mă strigă Bia, nimeni nu m-a întrebat de unde vine acest nume, dacă e un diminutiv sau pur și simplu așa mă cheamă. În orice caz, numele de Basarabia l-am folosit târziu. Chiar și după 1989 aveam parcă o reținere în a spune că mă cheamă Basarabia. E o încărcătură emoțională să ai un așa nume. Îl rostești cu sfințenie și cu teamă. Eu nu am ascuns niciodată că sunt basarabeancă. Mama m-a botezat Basarabia din dragoste pentru pământul pe care se născuse, așa că nu mă puteam dezice de originile mele. Mama a fost atât de atașată de Basarabia ei natală încât atunci când s-a refugiat la Sita a cărat cu ea o pungă cu pământ adunat din satul ei. Nimeni nu știe ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas în Basarabia sub ocupație rusească, însă mama mi-a spus că pur și simplu n-a vrut să trăiască sub ruși. Ea era româncă!”, spune doamna Bia, care, începând din 1964 a dus mai departe profesia părinților ei, aceea de dascăl.

Pagina 1 din 2
Tag-uri: basarabia, covasna



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate