Vineri, 9 iunie, Președintele Klaus Iohannis a fost primit la Casa Albă de Președintele D. Trump. După întrevedere, cei doi președinți au susținut o conferință de presă comună, transmisă în direct și de canalele de televiziune românești. În timpul acestei conferințe de presă, Președintele Iohannis a ales să vorbească liber în engleză.
DE BOGDAN SUCEAVĂ
Unele dintre comentariile românești ce au urmat evenimentului respectiv au chestionat această decizie; adică de ce un președinte al României să nu vorbească în limba română? Să discutăm în cei mai realiști termeni. Să ne imaginăm ce s-ar fi putut întâmpla.
Președintele Iohannis ar fi vorbit în română, iar traducerea s-ar fi realizat fie pe baza unui text scris dinainte, fie pe baza unei traduceri în direct, unde unele nuanțe s-ar fi pierdut. Impactul intervenției președintelui român nu ar fi fost același nici pentru cei de față la eveniment, nici pentru canalele de televiziune.
Ne puteți urmări și pe Google News
De fapt, e un element de noutate că România are un președinte care poate vorbi liber în engleză la întruniri internaționale. Totul până aici e foarte bine. Partea oarecum curioasă e aceea că dl Iohannis a menționat de două ori în discursul său că una dintre calitățile Președintelui Trump e al său „strong leadership“.
Aflat la un pas distanță, Președintele Trump părea încântat să audă aserțiunea aceasta venită din partea unui oaspete european. Altfel spus, dl Iohannis a reușit un exercițiu de flaterie în limba maternă a dlui Trump. Ar fi izbutit oare acest exercițiu dacă discursul dlui Iohannis ar fi fost rostit în română? Cum se poate spune în română „strong leadership“ fără să sune rău? Astfel, dl Iohannis a optat să spună câteva lucruri utile în conferința de presă comună, și a izbutit ca-n trecere să-l flateze pe Donald Trump.
Să ne gândim puțin la context. Citim, de pildă, în The Economist (nr. din 17-23 iunie 2017) că la ședința de cabinet din 12 iunie a.c. prezidată de dl Trump ar fi avut loc „un extins concurs de flaterie“, declanșat de Vicepreședintele Mike Pence și continuat și de alți membri ai echipei.
Așadar, dl Iohannis știa cum se discută cu dl Trump, și că la adăpostul unor laude ar putea aborda și chestiuni care interesează atât România, cât și Uniunea Europeană, pentru că i-a spus Președintelui Trump că e-n interesul său să aibă drept partener „o Uniune Europeană puternică“.
Din fericire, dl Iohannis nu a pățit ceea ce a pățit dna Merkel, care are câ- teva fotografii nereușite alături de dl Trump, sau Președintele Petro Poroșenko, care a ajuns și el în Biroul Oval pe 20 iunie, pentru a auzi numele țării sale rostit nu sub forma „Ukraine“, ci „the Ukraine“, o opțiune care, întrun mod subtil, dar nu neapărat intenționat, chestionează însăși independența de Rusia a Ucrainei (Washington Post din 20 iunie discută nuanța aceasta).
Recomandările noastre
