Subiectul datoriei Greciei a fost până acum evitat cu grijă de statele din Zona Euro și de creditorii principali ai Atenei - cu excepția Franței. După NU-ul zdrobitor din referendum, acesta va trebui inclus în pachetul de negocieri.

Renegocierea datoriei este o prioritate pentru premierul Tsipras și guvernul său. Cu atât mai mult cu cât numeroși economiști, dar și Fondul Monetar Internațional, cred că este de-a dreptul irațional să crezi că Grecia va ajunge într-o zi să-și plătească colosala sumă de 322 de miliarde de euro (adică 177% din PIB) și în același timp să aibă și creștere economică, scrie Le Monde.

De-a lungul celor cinci luni interminabile de discuții, creditorii Greciei (Banca Centrală Europeană, FMI și Comisia Europeană) au refuzat categoric să abordeze subiectul unei eventuale ușurări a datoriei. Au cerut întâi reforme.

Există o îndoială serioasă față de voința Atenei de a-și reforma cu adevărat economia, de a-și echilibra sistemul de pensii (cântărind 16% din PIB, o proporție nesustenabilă, zic creditorii), de a instaura un sistem eficient de colectare a impozitelor, de a lupta cu clientelismul și corupția administrației.

Au fost și blocaje politice. În Germania, opinia publică este zdrobitor majoritară împotriva ideii de a mai da un euro pentru Grecia, după ce în 2012 mai bine de jumătate din datoria țării a fost ștearsă (circa 107 miliarde de euro). La vremea respectivă, administratorii de fonduri private au acceptat o devalorizare a valorii nominale a creanțelor cu 50-75%.

Atitudinea lui Tsipras și a impetuosului său ministru de Finanțe, Yanis Varoufakis (demisionat luni dimineață la cererea șefului său) nu a ajutat prea mult la rotunjirea asperităților. Din februarie, ei au cerut o șetrgere a valorii nominale a datoriei, un tabu pentru creditorii, gata totuși să prelungească termenele de plată și să reducă nivelul dobânzilor. Însă în reuniunile miniștrilor de Finanțe din Zona Euro (așa-zisele Eurogrupuri), discuțiile s-au transformat într-un dialog al surzilor.

Doar Franța - și într-o măsură Comisia Europeană - militau pentru o „rază de speranță” pentru Tsipras, potrivit mai multor surse europene din Atena. Și pentru a se consemna în „acordul global” angajamentul începerii unor negocieri privind restructurarea datoriei.

Parisul pregătise chiar o ciornă a acordului, iar președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, propusese luna octombrie pentru începerea negocierilor asupra datoriei. Însă aceste tentative s-au izbit de „nein”-ul hotărât al Berlinului.

Dacă dialogul se va relua, Atena va putea de data aceasta să se folosească de argumentele FMI pentru a forța mâna partenerilor săi. FMI, căruia Grecia îi datorează încă 21,2 milirade de euro, a aruncat o bombă pe piață, publicând un raport asupra necesităților financiare ale Greciei în anii următori și susținând că țara are nevoie de 50 de miliarde de euro suplimentari de acum până în 2018 și de o „ușurare de mare amploare a datoriei sale”.

Această poziție era susținută de săptămâni bune de către FMI în spatele ușilor închise ale negocierilor, însă până acum - spun mai multe surse citate de Le Monde - nu bătuse cu pumnul în masă pentru a le impune europenilor să accepte deschiderea subiectului datoriei.

Potrivit acestor informații, FMI a continuat să ceară reforme structurale dure Greciei (pensii, nivelul TVA). La rândul său, Reuters arată că responsabilii europeni au făcut presiuni asupra FMI pentru a nu publica acel raport incendiar, mai ales înaintea referendumului.

O sursă europeană a confirmat pentru jurnalul francez citat că creditorii europeni și-au exprimat nemulțumirea față de Washington, estimând că raportul FMI era de natură a perturba referendumul din Grecia.

Din ce în ce mai mulți eonomiști și observatori o spun: datele s-au schimbat în Grecia ultimelor luni. La începutul lui 2015, FMI și Uniunea Europeană prevedeau un ritm de creștere economică de 2,5% din PIB. La acest ritm, datoria părea sutenabilă.

Însă incertitudinea politică a înghețat investițiile și creșterea economică. Iar plățile către FMI au golit vistieria Greciei. Astăzi, economia Greciei este pe punctul de a recădea în recesiune.

Economista Ashoka Mody, de la think tank-ul Bruegel din Bruxelles, explică:

„Este nevoie de o restructurare a datoriei astăzi, pentru a nu se ajunge mai târziu la restructurare și mai mare. Este atât în interesul creditorilor, cât și al Atenei.”

Cel puțin o certitudine și o întrebare rămân din toată această afacere:

Certitudinea: publicarea de către FMI a raportului în care se dezvăluia că măsurile propuse Atenei nu rezolvă NIMIC, urmând ca și peste 20 de ani, Grecia să se afle în aceeași situație dramatică, a schimbat, poate DECISIV, datele referendumului, aducându-i lui Tsipras o victorie zdrobitoare;

Întrebarea: divergențele dintre FMI (cu sediul la Washington) și creditorii europeni sunt cauzate doar de diferențe de concepție economică, sau au și cauze POLITICE? Cum ar fi dorința SUA d a mai tăia din aripile Germaniei în Europa și de semâna discordie între Berlin și principalul său aliat, Parisul?