Autorul Raportului, John J. Sullivan, a fost adus în „Sistem” de Barack Obama și a blocat în 2017, împreună cu șeful său direct, Rex Tillerson, o investigație cerută la Senatul american pentru activități ale „filantropului” George Soros în Sud-Estul Europei.

În aprilie 2017, un număr de șase

… Senatori Republicani americani scriau Secretarului De Stat Rex Tillerson, solicitând o investigație asupra modului în care fundații ale „filantropului” George Soros au folosit bani publici ai USAID (Agenția pentru Dezvoltare Internațională a SUA) pentru a-și promova propria agendă globalist-tefelistă în Sud-Estul Europei. Tillerson și adjunctul său John Joseph Sullivan au blocat investigația, iar Secretarul Executiv McManus le-a spus Senatorilor de la obraz să „plimbe ursul” („take a hike”), fiind vorba de „valori americane”. Ulterior, Tillerson a și fost demis de președintele Donald Trump prin mesaj Twitter („get a tweet”), funcția sa fiind preluată de adjunctul Sullivan, până la confirmarea noului Secretar de stat, Mike Pompeo, din aprilie 2018.

Sullivan este cel care

… și-a asumat Raportul pentru Drepturile Omului 2017 („Country Reports on Human Rights Practices”, 2017) și devine evident că Documentul, critic pentru România, este transformat azi într-un instrument de luptă politică, care prezumtiv poate fi folosit împotriva guvernării PSD-ALDE și a liderului Liviu Dragnea – cel care a avut în trecut mai multe luări de poziție anti-Soros. Ar fi de remarcat, în context, că entități finanțate Soros, partenere Soros sau care care coabitează natural cu „filosofiile” sorosismului (precum UNHCR, o Agenție pentru Refugiați a ONU) au fost robust reprezentate în documentul lui Sullivan și trecute invariabil la categoria „Așa DA!”: consemnăm aici doar ONGurile „FILIA- The Center of Curriculum Development and Gender Studies”, „Rise Project” sau „APADOR- CH”. Raportul Sullivan conține egal, umor și tragedie: umor fiindcă, într-o țară care derulează campanii masive anti-migrație cum este SUA, autorii Raportului „analizează” starea migranților și refugiaților din România; și tragedie, fiindcă Rex Tillerson „supraviețuiește” pentru România prin John J. Sullivan.

Cronica unei demiteri anunțate

În Nov. 2017, Departamentul de Stat american- condus la vremea aceea de Rex Tillerson- exprima pe neașteptate “îngrijorări” referitor la Legile Justiției din România și cerea Parlamentului țării renunțarea la inițiativele legislative, invocând “pericolul” pentru “lupta anti-corupție”. Era același clișeu obosit folosit identic, ca instrument de presiune politică și de alte instituții cu “responsabilități pe România” precum Comisia Europeană sau Grupul GRECO, iar publicațiile “Cristoiu Blog” și “Evenimentul zilei” au făcut în exclusivitate, referiri ample la luări de poziție controversate ale conducerii Comisiei Europene (Frans Timmermans), respectiv ale președintelui Grupului GRECO, judecătorul Marin Mrčela, care le-au aruncat în subiectivism criticismul legislației din România. Ulterior, în Martie 2018, președintele SUA, Donald Trump îl concedia scurt- cu un discurs elogios de trei fraze, pe Tillerson, cu motivele puse “pe masă” în clar: Tillerson ajunsese să combată inițiativele Casei Albe în maniera în care ar fi făcut-o înșiși inamici politici precum Barack Obama, George Soros sau Hillary Clinton- membri sau donatori ai Partidului Democrat american. Neoficial, Tillerson devenise, însă, și un avocat amplu al globalistului George Soros (o rotiță “Deep State”), prin ignorarea cererii de a declanșa investigația solicitată în primăvara lui 2017 la Senat împotriva “filantropului” nord-american. Practic, Soros era acuzat că, prin fundațiile sale, a folosit bani publici ai Agenției de Stat USAID pentru dezvoltarea agendei sale globalist- Tefeliste în zone din Sud-Estul Europei.

Ulterior plecării lui Tillerson

… poziția de Secretar de Stat a fost preluată de adjunctul său, John Joseph Sullivan (Maryland), care fusese adus în Sistem în 2010 de însuși Barack Obama. Astfel, un personaj prezumtiv recunoscător lui Obama și care ignora cereri de investigare ce-l implicau pe Soros, a ajuns să evalueze „Drepturile Omului” din România, țara unde liderul politic Liviu Dragnea era un critic al controversatului miliardar american. Reamintim aici că, în iulie 2017, Dragnea declarase public că „totul pleacă de la Soros, de la răul pe care vrea să-l facă României”. Sullivan a fost adjunctul lui Tillerson din mai 2017 (în aceeași perioadă fiind publicată Scrisoarea Senatorilor Republicani) și și-a înlocuit șeful de Ziua Păcălelilor a anului 2018 (1 aprilie). Un personaj ambițios, provenit dintr-o familie care a dat Statelor Unite și diplomați. Barack Obama l-a numit în 2010 președinte al Comisiei de Dialog în Afaceri Irak-SUA, fiind chemat în mai 2017 de Tillerson la Departament, după câștigarea alegerilor în noiembrie 2016 de către Donald Trump. Raportul pe Practica Drepturilor Omului super-vizat de Sullivan a urmat aproape natural politicilor referitoare la România ale lui Tillerson.

Ceea ce avertizase presa americană

… lin, fără suspin, încă din 2017, cu privire la deficitul cronic de oameni loiali pe care îl are Trump și la rețeaua „din umbră” pe care a lăsat-o ex-președintele Barack Hossein Obama în urma sa în „Sistem”, eventual se confirmă și produce azi disconfort, nedumeriri și fricțiuni pe relațiile internaționale ale Statelor Unite. Este de menționat că fenomenul în sine este recunsocut și de actualul președinte al SUA: în martie 2018, el declara public că sute de oameni propuși de Partidul său (pentru înlocuirea tuturor Ambasadorilor numiți de Obama, a unor magistrați și funcționari ș.a.) nu pot începe munca din cauza tergiversărilor la care recurg Democrații la Senat.

Previzibil, pentru cazul României

… echipa de „cercetători” coordonată de J. J. Sullivan a preluat pe alocuri leit-motivul subiectului diviziv Legile Justiției- sursa „îngrijorărilor” lui Tillerson, a adăugat sporadic informații care suferă prin inconsistență, i-a dat o coafură de „Drepturile omului” și de „valori”, l-a parfumat și l-a parafat „Bun de publicare” pentru presa tip copy-paste. Cel puțin la capitolul „Libertatea de Expresie”, Raportul apare, însă, ca fiind scris pe genunchi, într-o gară aglomerată. Ca un exemplu, ar părea incredibil faptul că raportorii lui Sullivan se arată „binevoitori” amendării „mai rapide” de către Consiliul Național al Audiovizualului, CNA, a două televiziuni private (Antena 3 și România Tv), la presiunea străzii. Era vorba de protestele așa-numiților „tineri fericiți și liberi” (Tefeliști, în original) și de un context curios, în care aceiași „cercetători” americani nu uitau să eticheteze stațiile TV ca „pro-guvernamentale” și, mai ales, nu uitau să adauge că ele au prezentat „fără acuratețe” protestele: au prezentat altfel spus, puncte de vedere care nu-i „satisfăcuseră” pe protestatari.

Astfel, pe Democrația invocată în Raportul Sullivan

… instituțiile mass-media din toată lumea care susțin la un moment dat un punct de vedere al unui Guvern, ar putea avea un drept la libertate de expresie eventual „limitat” și „monitorizat” la Washington: iată o axiomă care i-ar face să pălească de emoție pe inventatorul antic al Democrației și pe editorii postului american CNN- acuzați frecvent azi că produc „știri false” despre activitatea Casei Albe din Washington. Tot la secțiunea „libertate de expresie limitată” apărea în Raport și ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, arătată cu degetul în documentul american pentru că aducea acuzații Grupului „Corupția ucide” – de incitare a Tefelismului. Dacă Raportul ar fi avut o minimă intenție de a acoperi global subiectul (era vorba de fenomenul protestelor „hashtag rezist” de la București, din iarna anului 2017) citând toate părțile, scriitorii lui Sullivan ar fi putut apela și la surse alternative: ajutător, reamintim că în ianuarie 2018, „Evenimentul Zilei” publica o anchetă a Grupului de Investigații Politice (GIP) ce menționa în clar sursele de finanțare ale „activiștilor” organizației Rise Project (Soros- OSI, Google și Ambasada Olandei) și faptul că aceeași entitate ar fi finanțat și faimoasa pagină Facebook „Corupția ucide” pe care, eventual, unii Tefeliști sosiți la proteste o credeau, poate, sprijinită direct de la Vistieria lui Dumnezeu. Dacă protestele „tarifate” vor deveni vreodată o caracteristică a Democrației, probabil că lumea nu și-ar dori să o afle chiar de la Departamentul de Stat American, cel care promovează exportul de „democrație autentică”.

Omul care l-a adus pe John J Sullivan

… în Sistem nu este un oarecine: potrivit presei americane, ex-președintele american Barack Obama coordonează în prezent, prin două fundații, o rețea anti-Trump, direct din casa sa transformată în Buncăr și Stat Major: casa i-a fost dăruită lui Obama de statul american la terminarea ultimului său mandat (în 2017) și se află la cca 2 mile de Casa Albă unde Trump se luptă pentru propriile decizii. După modelul strategului și donatorului său favorit de la Partidul Democrat, George Soros, fostul președinte Obama a pus organizații non-guvernamentale în fruntea acestei campanii- Fundația Obama- care produce Tefeliști cu diplomă și Fundația Organizing for Action (OfA)- care activează „protestatari”, prin ONGuri de stânga, cvasi-marxiste pe alocuri. Lucrurile, pe ansamblu, au luat amploare: OfA, de exemplu, are peste 30000 de membri înregistrați de autoritățile federale pentru cca 250 de birouri pe teritoriul SUA. Cu un „Guvern din Umbră”, Obama ar pune oficial de un Stat Paralel de succes, de la Departamentul de Stat până la ultimul birou OfA.

Pentru cazul plângerii din 2017

… a celor șase Senatori Republicani americani (Mike Lee (Utah), Bill Cassidy (La.), Ted Cruz (Texas), Jim Inhoffe (Okla.), David Purdue (Ga.) și Thom Tillis (R-NC), care i-au cerut acțiune lui Rex Tillerson în cazul scandalului finanțărilor USAID-Soros, se speră că noul Secretar de Stat, Mike Pompeo (fost director CIA) știe multe și va face mai multe. Asta deoarece, pentru acest caz, Democrația pe care o reprezenta perechea Tillerson- Sullivan, nu a oferit răspunsul și a făcut să fie uitată și întrebarea. Raportul pentru România, în schimb, a oferit un text politizat, subiectiv și cu țintă precisă- un regim politic de la București suspectat de apetit „naționalist” și „anti-globalist”.