Săptămâna trecută, când sugeram că poziția României față de delicata problemă europeană a migrației este izbitor de asemănătoare cu cea a țărilor din Grupul de la Vișegrad, mă așteptam ca măcar la Summitul de la Bruxelles președintele Klaus Iohannis să vorbească despre cum se văd lucrurile de la București și ce soluții ar putea veni de aici.
N-a făcut însă altceva decât să repete povestea cu securizarea granițelor, pe care a mai afirmat-o și după Consiliul European din 2016, bucurându-se că nu suntem decât „țară de tranzit” și susţinând chiar că nu avem probleme. Asta exact în momentul în care Raportul anual al Departamentului de stat al SUA anunța că România nu îndeplinește încă standardele minime pentru contracararea traficului de persoane, îndeosebi migranți și solicitanți de azil! Adăugați și frontul comun făcut de România cu Cehia și Ungaria, contra adoptării de către UE a rezoluției privind mutarea capitalei Israelului, pentru a vă explica de ce cred că președintele Iohannis începe să fie privit la Bruxelles cu serioase rezerve.
Problema domniei sale este însă și mai delicată aici, în țară, unde electoratul așa zis al dreptei, parțial dezamăgit și evident scindat, caută de ceva vreme un înlocuitor sau un concurent pentru actualul şef al statului în cursa prezidenţială de anul viitor, capabil să rivalizeze cu candidatul actualei majorități. Așa s-a ajuns la dilema de acum a alegătorilor de dreapta: Iohannis sau Cioloș?
Este cel puțin ciudat că, după ce PNLul și-a asumat public susținerea lui Klaus Iohannis pentru un nou mandat, acesta nu a răspuns nici până astăzi partidului care l-a făcut președintele României! E drept, rateul lamentabil al moțiunii de cenzură a învolburat și mai mult apele din PNL, Ludovic Orban este tot mai contestat, migrațiile unor liberali spre ALDE sunt la ordinea zilei, fiind de așteptat un congres extraordinar, care să conducă la înlocuirea liderului. Ar putea fi acesta, oare, Dacian Cioloș? Categoric, nu, de vreme ce a refuzat invitația care i s-a făcut acum aproape doi ani și tocmai a depus actele de înscriere pentru viitorul său partid, Mișcarea România Împreună. Și-atunci, cine ar putea veni să preia formaţiunea Brătienilor și s-o readucă la gloria de odinioară? După părerea mea, răspunsul nu se află la București, ci la Bruxelles, de unde PPE-ul își conduce familia europeană cu mâna de fier a Angelei Merkel. Cea care, nu mă îndoiesc, a avizat deunăzi transferul tânărului europarlamentar Siegfrid Mureșan de la PMP la PNL.
Ne puteți urmări și pe Google News
Să fie acesta un semnal? Posibil și rămâne să vedem cum se vor mai descurca liberalii, dar cum Mutti Merkel e tot mai contestată în Germania și serios fragilizată între liderii europeni, succesorul ei la cârma UE se anunţă a fi, din ce în ce mai clar, președintele francez Emmanuel Macron. Cel care susține relansarea construcției europene, căutând parteneri pentru acest demers, alții decât cei aliniați imperativelor și priorităților impuse de Angela Merkel. Dincolo de conflictul deschis existent între Trump, UE și doamna Merkel și de propunerea pe care președintele american i-a făcut-o direct și public lui Macron, să...părăsească Uniunea Europeană, aș nota că săptămâna trecută liderul francez s-a întâlnit la Bruxelles cu șefii țărilor din Grupul de la Vișegrad. Nu știu dacă și-i va lua alături în proiectul de reconstrucție europeană, dar nu mă îndoiesc că i-a cucerit, în dorința sa de a-şi atrage aliaţi, măcar în Estul Europei!
După această paranteză, mă întreb dacă nu cumva președintele Macron caută un asemenea partener și în România, unde cine i s-ar putea părea mai potrivit decât Dacian Cioloș, fostul comisar european pe agricultură, desemnat pe funcția care revenea.... Franței, cu stagii îndelungi în Hexagon şi cu soție franceză? De altfel, cine cunoaște cât de cât povestea lui Emmanuel Macron, cu lansarea mișcării „La Republique En Marche”, va regăsi modelul ei în „Mișcarea România Împreună“ a lui Dacian Cioloș. Fondat ca o formațiune DE CENTRU, în aprilie 2016, combinație între un partid politic și o mișcare cetățenească, bazată pe activiști tineri, partidul lui Emmanuel Macron a câștigat după un singur an alegerile parlamentare și apoi pe cele prezidențiale, ceea ce probabil speră să reușească și Dacian Cioloș. Îi va fi însă infinit mai greu, având în vedere dispariția sa din scenă în ultimii doi ani, după eșecul indiscutabil ca prim ministru al guvernului de așa-numiți tehnocrați, dintre care i-au rămas alături doar câțiva, restul preferând USRul şi locurile confortabile de parlamentari și anunțând deja că vor trimite în cursa prezidențială propriul candidat.
Oricum, Dacian Cioloș încearcă, e cert că l-a speriat pe președintele Iohannis, iar de pe margine observați că-l susțin, în felul lor, pe rând, ba doamna Michele Ramis, ambasadoarea Franței în România, ba chiar și fostul ei șef, Yves Le Drian, ministrul francez de externe. Iar dacă lor le-aș mai adăuga și numele lui Joseph Daul, președintele în exercițiu al PPE, fermierul alsacian care e vechi prieten cu horticultorul Cioloș, putem înțelege lucrurile și mai bine. Inclusiv precipitarea cu care președintele Klaus Werner Iohannis și-a făcut publică hotărârea de a candida pentru un nou mandat.
Recomandările noastre
