„Este un timp în care mișcarea mecanismului (statului n,r.) îți provoacă o durere în inimă și nu mai vrei să iei parte la așa ceva. Nici măcar pasiv”.

„Și trebuie să-ți pui trupul în fața angrenajului, în fața roților, în fața pârghiilor, a întregului mecanism, ca să-l faci să se oprească! Trebuie să le arăți celor care îl conduc că, până nu îți vor respecta libertatea, această mașinărie nu va mai funcționa deloc.”

Cuvintele de mai sus îi aparțin lui Mario Savio, student la faimoasa Universitate Berkeley, și au fost rostite în anii 60, când universitățile americane nu garantau libertatea cuvântului, iar studenții se simțeau frustrați că nu pot lua atitudine împotriva războiului din Vietnam.

Lupta lui Savio și a tovarășilor săi a avut succes. De la sfârșitul acelor ani, Noua Stângă a devenit stăpână în universitățile occidentale Treptat, pe nesimțite, eliberatorul s-a transformat în dictator, urmând un traseu similar cu Fidel Castro.

În zilele noastre, cine nu se închină la monștrii sacri ai corectitudinii politice, multiculturalismului și diversității, nu mai are dreptul să deschidă gura.În aceeași universitate au izbucnit proteste violente ale studenților când s-a pus problema ca Milo Yiannopoulos (unul dintre cei mai acizi lideri ai curentului alt right) să țină o prelegere.

Dar nu studenții sunt adevărata problemă în centrele academice din Occident, ci așa zisa elită care a ocupat întregul sistem educațional. În numele multiculturalismului, un rasism invers e religia oficială.

Și nu e vorba numai de a îmbunătăți diversitatea limitând ponderea studenților albi, ci de înlocuirea figurilor reprezentative ale culturii europene cu necunoscuți a căror mare calitate e că nu sunt de rasă caucaziană.

La ce s-a ajuns în universitățile americane, spune deschis Milo Yiannopoulos. “De ce are Universitatea Wisconsin Milwaukee un Centru de Excelență pentru incluziune? Sună așa sinistru.

Pentru că liberalii (progresiștii n.r.) numesc astfel de lucruri exact ca în cartea lui George Orwell „1984”. Acest Centru e foarte potrivit cu Ministerul Adevărului. Ce face acest Centru? Controlează cuvintele studenților printr-un program hilar precum campania „Numai cuvinte”.

Cheltuiesc banii studenților pentru ceva ce se reduce la “pietrele și bâtele îmi pot frânge oasele, dar cuvintele îmi rănesc sufletul”. Așa că nu mai ai dreptul să le folosești, altfel ești un rasist bigot care merită să moară”

Ceea ce nu pare să știe establishmentul, mai precis elita care a ocupat în ultimele decenii atât prim-planul vieții politice, cât și conducerea universităților și a mijloacelor media, este că orice încercare de a impune adevărul absolut naște o ripostă.

S-a întâmplat în lagărul socialist, unde mijloacele coercitive erau mult mai mari, se întâmplă și în Occidentul zilelor noastre. Iar forța mișcării este dată, ca de obicei, de tineri. Generația Mileniului și cea numită Z nu mai sunt dispuse să înghită „adevărurile” fabricate de uriașul aparat de propagandă.