Vizitatorul interesat să afle mai multe despre personalitatea lui Richard Nixon are parte la Biblioteca prezidențială din Yorba Linda, California, de o prezentare care reflectă viziunea și motivațiile acestui politician cu destin neobișnuit.

Biblioteca prezidențială, care include și un muzeu, e clădită pe locul unde fusese ferma unde s-a născut Richard Nixon, într-o familie de tradiție puritană. Aici și-a petrecut primii nouă ani din viață. Ulterior, tatăl viitorului președinte a vândut ferma și s-a mutat la Whittier, doar câteva mile mai la vest. În Orange County a existat inițial o puternică tradiție republicană și un atașament față de valorile conservatoare. Expoziția începe prin prezentarea contribuțiilor lui R. Nixon care au condus la stabilirea unei agenții federale pentru protecția mediului înconjurător. Imaginile tragice din anii `60 evocă atmosfera de tensiune socială și rasială moștenite din perioada mandatului lui Lyndon B. Johnson, și prezintă contribuțiile lui R. Nixon în desegregarea școlilor din Sudul Statelor Unite. Dar lucrul cu care Richard Nixon se mândrea cel mai mult era faptul că el a adus pacea, și asta e scris pe piatra lui de mormânt. Prezența militară americană în Vietnam crescuse în decursul mandatelor președinților Eisenhower, Kennedy și Johnson, iar R. Nixon a căutat o soluție ca să pună capăt carnagiului care costase deja foarte multe vieți. Multe dintre mutările politice pe care Nixon le-a făcut au fost motivate de acest deziderat, iar întâlnirile dintre R. Nixon și N. Ceaușescu trebuie privite din această perspectivă. (Deși în Muzeul din Yorba Linda vizita Președintelui Nixon în România e amintită în contextul politicii lui externe, nu apare nicăieri vreo fotografie cu Ceaușescu, nici vreo mențiune a numelui lui. Apare „Romania“, dar nu „Ceaușescu“.) După o viață politică marcată de multe contribuții pozitive, prezentarea din Muzeu ajunge la scandalul Watergate, care a condus la demisia Președintelui Nixon. Pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, Richard Nixon și-a acceptat ulterior responsabilitatea, spunând că a făcut greșeli cu care va trebui să trăiască câte zile va mai avea. A mai spus și că e foarte greu să mai trăiești după ce ieși din scenă în felul acesta. La ieșirea din Muzeu, e citat Președintele Bill Clinton, printr-o frază care invită la o reevaluarea mandatului prezidențial al lui R. Nixon. Partea care m-a impresionat cel mai mult a fost felul demn prin care R. Nixon și-a discutat greșelile lui politice și cum și-a asumat responsabilitatea. Inevitabil, mă gândesc la politicienii români, și mă întreb dacă ei știu cum se face asta. Rareori vedem un politician care să spună „am greșit“ și care să accepte cu demnitate că au ieșit din scenă, uneori din cauza greșelilor lor.