Editura Evenimentul si Capital

Despre moșteniri și blestemul nucului. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 4836 Vizualizari

- Salcâmul ăsta? De ce să-l tăiem? - Într-adins, răspunse Moromete. Așa, ca să se mire proștii... Veți înțelege, citind povestea de mai jos, de ce am început cu celebra replică a lui Moromete.

Legea 18 picase ca o pacoste pe capul familiei Trândavă. Două petice de pământ avuseseră și ei de revendicat și nu trecuseră decât nouă ani de când se tot luptau cu primarul din sat care nu voia, în ruptul capului, să-i pună în posesie pe vechiul amplasament.

Bunica, proprietara pământului, își dorea ca terenul să se împartă nepoților ei – Costică și Tănase. Nu lăsa mult în urma ei, două pogoane, dar, pe sărăcia asta, orice bulgăre de pământ era prețios. Numai că, cei doi nepoți trăiau o viață fără de folos și puțin le păsa de moștenirea bunicii.

Singura preocupare a celor doi era să găsească de lucru cu ziua, ca să aibă din ce se îmbăta noaptea. Incapabili să-și adune mințile înecate de băutură, nu dădeau doi bani pe vorbele unei bunici știrbe, care încercase să le găsească un rost în viață.

Și, dacă n-ar fi fost tanti Floarea, mama celor doi netoți, toată munca și strădania bătrânei ar fi fost în zadar.  - Mamă, la ce bun, fă, să te omori pentru ăștia doi ? O să vândă pământul pe băutură, de se alege praful.  - Taci, fă, nu fi proastă, că sunt copiii tăi! Floareo, te blestem dacă după ce mor eu nu te ocupi să rezolvi lucrurile. 

Bunica a trecut la cei drepți într-o dimineață de vară și a trebuit să o îngroape degrabă, din pricina muștelor care aproape o colonizaseră. Costică și Tănase nici n-au plâns-o, nici n-au petrecut-o la groapă. - Măcar o lumânare de Crăciun și de Paște să-mi aprindeți după ce oi muri, îi ruga adesea. - Lasă, mamaie, că matale îngropi tot satul.

Bătrâna n-a mai avut răbdare să îngroape tot satul și s-a grăbit să-și pună pe piept haina grea de pământ la aproape 87 de ani. N-apucase, biata de ea, să vadă titlul de proprietate cu tricolor, dar murise cu speranța că cei doi nepoți se vor bucura de puținul pe care îl lăsase.

Tanti Floarea, cu gândul la blestemele babei, se prezentase la primărie să ceară socoteală comisiei de fond funciar. - Sunt opt ani de când mama și-a cerut dreptul. Vreți să ne vedeți pe toți morți ? - Acum că a murit autoarea, trebuie să depuneți alte documente: certificatul de deces, cererea de acceptare a moștenirii, certificatul de moștenitor, copie de pe buletin. - Mama voia să lase pământul copiilor mei. - Atunci faceți o declarație de renunțare în favoarea lor. Și, în plus, trebuie să vă dea și o procură să vă ocupați de acte.

Floarea era bombardată de cuvinte pe care le auzea pentru prima dată - certificat, procură, declarație. - Și unde se fac astea, doamnă? - La notar.

A făcut ea cum a făcut și, din toată sărăcia ei, a găsit bani de notar . Mai rămânea să îi convingă și pe băieți. - Lasă-mă, fă, cu rahatul ăla de teren, o luase la rost Costică. Ai bani de aruncat pe fereastră? - Dacă nu vii, îi las tot lui frac-tu Tănase.

Auzind una ca asta, bărbatul s-a întors : - Da ce, fă, e pământul tău? A bătrână a zis că îl lasă la amândoi. Ori te trezești tu acuma, mare proprietăreasă să iei ce-l al nostru? - Așa să mă bată Dumnezeu dacă vreau ceva, a răspuns femeia închinându-se de trei ori.

N-a fost simplu nici cu notarul, ce credeați? Că bunica murise și lăsase o grămadă de acte încurcate, numai ca să-i pună pe drumuri. În certificatul de naștere o chema într-un fel, îl ăla de căsătorie în alt fel. Iar notarul n-avea cum să știe dacă Ilina, fiica lui Gheorghe și Marieta era totuna cu Ilinca din certificatul de căsătorie.

Tot săraca Floarea a trebuit să umble prin sat să culeagă niște babe care își mai aminteau că Gheorghe și Marieta Sadoveanu avuseseră o fată pe nume Ilina, căsătorită cu Ion Trândavă, și căreia toată lumea îi spunea Ilinca.

Ilinca Trândavă, fostă Ilina Sadoveanu, avusese o fată - pe Floarea, căsătorită cu Vasile Topor. La rândul ei Floarea, rămasă văduvă de timpuriu, adusese pe lume doi băieți gemeni – Pe Costică și pe Tănase, nepoții de care vă povesteam mai sus. Și, cam asta ar fi, pe scurt, arborele genealogic al unei familii de la țară, care dorea să revendice două pogoane de pământ, într-un sat uitat de lume.

A mai trecut un anotimp, lumea mergea înainte, iar terenul mult dorit nu-și găsea încă proprietarul. Floarea pusese toate actele în regulă și dădea acatiste la biserică să-i mulțumească lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, drăguțul, e mare și pe fiecare îl ajută cum poate. Așa fiind, dosarul de revendicare a intrat în comisie și toată lumea a fost de acord că sosise vremea împroprietăririi.

Iată că a venit și ziua cea mare – punerea în posesie. Costică și Tănase începeau să simtă gust de bani, așa că, s-au prezentat, personal, la stabilirea liniilor de hotar. - Terenul ăsta al vostru e însemnat, le-a spus funcționarul de la primărie. Nucul ăsta din mijloc se zice că e fermecat și aduce noroc proprietarului. - Nouă ne spui? Câte comori n-am căutat noi la rădăcină....

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate