Editura Evenimentul si Capital

Despre cum voi plăti eu 4 lei an de an, pînă la Judecata de Apoi, ca să nu fiu executat silit | Gîndul lui Cristoiu

Autor: | | 4 Comentarii | 3045 Vizualizari

Zilele trecute am găsit în cutia poștală un fluturaș prin care eram convocat la Poștă ca să ridic o recomandată. Locuiesc pe strada Iorga de aproape două decenii.

De cînd stau aici (de două decenii, repet!) nu mi s-a întîmplat ca poştăriţa sau poştaşul (habar n-am de genul lucrătorului în perimetrul căruia am nimerit) să-mi dea în mînă recomandata primită. De colet nici nu mai vorbesc, ăla se ia personal de la poştă, după ce prezinţi dovada că tu eşti tu. Întotdeauna, de două decenii, găsesc în cutia poştală de la parter fluturaşul prin care sunt anunţat că am primit ceva şi că pentru asta trebuie să mă prezint personal la poştă, cu buletinul asupra mea. Niciodată n-am putut desluşi de unde şi cum vine acel ceva, mai ales că nu de puţine ori nu aşteptam nimic de la poştă.

De ce n-a reuşit niciodată să-mi dea direct recomandata? e una dintre întrebările rămase, pentru mine, alături de 16/22 Cine a tras în noi? și De ce nu suntem nemuritori? printre enigmele chinuitoare ale sufletului românesc.

În ultimii ani însă, ori de cîte ori pe fluturaş văd încercuit cu pixul cuvîntul recomandată am, ca să spun aşa, un dublu sentiment că mi-am stricat ziua.

Mai întîi, pentru că trebuie să merg la poştă. Despre atmosfera de la poştă am mai scris şi am mai vorbit. Cine vrea să-şi facă o imagine de cum chinuie statul român propriul cetăţean îl invit să facă experienţa sinistră a mersului la un oficiu poştal din România cu o treabă. Cînd vine vorba de a reaminti că România e o membră a UE în curs de dezvoltare toată lumea trimite la autostrăzile pe care nici un guvern postdecembrist n-a reuşit să le facă, deşi a promis că va face măcar una. Eu spun că pentru a reaminti cam pe unde ne aflăm în materie de relaţie stat-cetăţean, e suficient îndemnul de a merge la Poştă. Poşta e o instituţie de Ev mediu românesc în materie de servicii. Nici un Guvern n-a reuşit să europenizeze Poşta. Toate Guvernele au reuşit doar să-şi pună în fruntea poştii oamenii clientelei lor politice.

Într-una din zile, mergînd la Oficiul poştal de care aparţin, am dat la coadă, chiar înaintea mea, de Vartan Arachelian. Spre stupoarea mea, deşi am colaborat cu Vartan Arachelian, deşi n-am avut şi nu avem conflicte de opinie politică, domnia sa s-a rezumat doar la un abia schițat salut cu capul, după care mi-a întors cu spatele.

Cînd se întîlnesc doi intelectuali, mai ales la o coadă la care trebuie să aștepte, musai se încinge un dialog despre ce a mai citit și cea mai scris fiecare.

Repet, deși cu Vartan Arachelian avusesem proiecte intelectuale comune, comportarea sa era neobișnuită și nițel stingheritoare pentru mine.

Am recapitulat rapid împrejurările vieţii mele din ultima vreme.

Nu-l înjurasem nicăieri pe Vartan Arachelian.

Nici despre el nu ştiam să mă fi înjurat.

Niţel contrariat, am aşteptat cuminte să-mi vină rîndul, am urmărit posomorît balamucul tipic Poştei române şi am plecat.

Vartan Arachelian luase înaintea mea pachetul.

A plecat fără să mă salute.

Cîteva zile mai tîrziu, ne-am întîlnit la Biblioteca Academiei.

Faţă de mine cel puţin era alt om decît cel de la poştă. – Am crezut că sunteţi supărat pe mine! i-am zis reamintindu-i ce s-a întîmplat la Poştă. – Vă rog să mă scuzaţi! mi-a răspuns Vartan Arachelian, dar de cîte ori sunt obligat să iau ceva de la poştă mă deprim atît de tare că sunt de nerecunoscut.

Vă imaginaţi cam ce atmosferă e la Poşta noastră dacă poate face dintr-un om politicos precum Vartan Arachelian un om nepoliticos!

Mi se strică ziua şi pentru că trebuie să încerc pe pielea mea vitregia de la Poştă pentru a lua (contra semnăturii şi buletinului prezentat) un plic care nu-mi poate aduce nimic bun. E vorba întotdeauna de un plic prin care sînt somat să dau bani, în nici un caz să-i primesc. N-am primit pînă acum în viața mea de cetățean un plic alb și subțire în urma căruia să iau bani. Nu de puţine ori, deşi sunt un plătitor corect de taxe şi impozite, plicul alb conţine o hîrtie care mă anunţă că s-au declanşat deja procedurile de executare silită. Cum de se ajunge aici? Foarte simplu. Cînd primesc fluturaşul, la gîndul că trebuie să iau ceva de la Poştă mă apucă deznădejdea. Şi atunci găsesc tot felul de pretexte pentru a mă duce cît mai tîrziu. Cei de la Poştă nu mă mai reavizează. Trimit scrisoarea înapoi. Şi astfel mă pomenesc în situaţia de executat silit.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate