Editura Evenimentul si Capital

Deși o consideră principalul Dușman al țării noastre, românii vor îmbunătățirea relațiilor cu Rusia! | ROMANIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 16 Comentarii | 5701 Vizualizari

Pentru dezbaterea iniţiată la România 9, realizată de Ionuţ Cristache pe TVR 1, marţi, 25 aprilie 2017, seara, Marius Pieleanu mi-a trimis documentul de bază: Raport de cercetare. Relaţii internaţionale. Municipiul Bucureşti.

Acest titlu fără însuşiri, tipic producţiilor ştiinţifice, dă seamă de o cercetare realizată în Bucureşti, între 1 aprilie 2017 şi 17 aprilie 2017, pe un eşantion de 387 de persoane, de studenţii lui Marius Pieleanu şi Alfred Bulai, anul II şi Masterat, Departamentul de Sociologie din SNSPA.

Obişnuit, românilor li se aduc la cunoştinţă sondaje de opinie întemeiate exclusiv pe clasamente:

Din politică, din Presă, din Sport, mai puţin din Cultură şi deloc din Știinţă. Ca orice clasament, inclusiv cele ţinînd de pescuit sau de prins muşte în zbor, astfel de sondaje de opinie au un impact mediatic deosebit: de la difuzare şi răspîndire pînă la meliţarea rezultatelor la talkshow-uri pe televiziunile de ştiri. Sondajul de opinie cu tema Relaţii internaţionale face parte dintr-o altă categorie cercetări sociologice. E vorba de cele care-și propun incizii în conştiinţa colectivă de la un moment dat.

E vorba nu de un clasament, ci de raportarea românilor (întruchipaţi în cazul de faţă de bucureşteni) la Lumea din jur, întruchipată de ţări mai mult sau mai puţin vecine.

În numeroase rînduri am deplîns puţinătatea unor astfel de radiografii ale stărilor de spirit, considerîndu-le, ca unul care a făcut Cercetare de teren pe vremuri (în 1969, la Facultatea de Filozofie din Cluj, în anul al III-lea, sub conducerea lui Achim Micu, trimis în America special pentru a iniţia prima generaţie de sociologi în experiența sondajelor de opinie), deosebit de importante pentru politicieni, pentru jurnalişti, pentru politologi, ba chiar și pentru simpli cetățeni.

Slaba dezvoltare luată de astfel de iscodiri ale stărilor de spirit de la un moment dat, alături de slaba implicare a sociologilor noştri în dezbaterea Problemelor de bază ale României, mi se par a alcătui una dintre cauzele amatorismului funciar din dezbaterea publică şi chiar din luarea unei decizii în România.

Se înţelege că am parcurs rezultatele acestei cercetări (deosebit de semnificative, pentru că a avut un eşantion din Bucureşti, localitatea cu cei mai informaţi oameni din ţară) nu numai din interesul unei documentări, în vederea emisiunii, dar şi din curiozitatea de a şti cum văd românii influenţa Lumii asupra lor.

Una dintre întrebările ale căror răspunsuri mi-au atras atenţia sună astfel: Vă rog să nominalizaţi două ţări care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, principalii inamici ai României? Întrebarea anterioară se referea la cele două ţări văzute ca principali prieteni ai României.

Am sărit peste ea, pentru că oricît m-am chinuit, n-am găsit o explicaţie cît de cît logică ierarhiei:

Germania pe primul loc, cu 15%, şi SUA pe locul al doilea, cu 13%.

Că America e considerată una dintre prietenele României, mai înţeleg, fie şi dacă-mi amintesc de celebrul Să vină americanii! din anii stalinismului românesc. Dar că Germania se află pe primul loc, în timp ce Franţa e pe locul trei, cu 11%, n-o să înţeleg în veci. Excepţie făcînd năzbîtia de a considera că românii au rămas cu conştiinţa fixaţi la anii 1941-1944, cînd pe toate drumurile, drumeagurile şi potecile din România se hăulea despre Prietenia Româno- Germană.

Aceeaşi explicaţie absurdă am fost tentat s-o dau şi răspunsurilor la întrebarea despre duşmani.

Pe primul loc, Rusia, cu 30%.

Pe locul al doilea, Ungaria, cu 22%.

Ca să citesc documentul a fost nevoie să mă întrerup din studierea harnică a Propagandei Războiului Sfînt, cum i se spunea în anii 1941-1944, Războiului din Est. Luasem la rînd Rapoartele preoţilor militari, care însoţiseră unităţile noastre pînă la mama dracului, în Caucaz, pamfletele, poeziile şi reportajele de război, gen Ard malurile Nistrului și Am luptat în Crimeea, de Const.- Virgil Gheorghiu, şi-mi era capul plin de clişeele prin care era prezentată opiniei publice de la noi Rusia. Într-un număr anterior din cristoiublog. ro reprodusesem articolul Între noi şi Rusia din publicația de propagandă pentru ostași Sentinela, 26 decembrie 1943 – 1 ianuarie 1944, care se încheia cu un îndemn pe care cercetarea de azi pe Bucureşti părea a-l învia din morţi:

„Iată de ce trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri încă din fragedă copilărie ce înseamnă pericolul din Răsărit.”

Despre revenirea spectaculoasă la anii Războiului Sfînt în privinţa imaginii Rusiei în conştiinţa colectivă românească am mai scris. Asemănarea e uluitoare şi prin consemnarea Ungariei drept al doilea principal duşman. În primii ani postdecembrişti, sunt sigur că o cercetare de teren ar fi plasat Ungaria pe primul loc. Erau vremurile de glorie ale PRM şi PUNR, ale lui C.V. Tudor şi Gheorghe Funar.

De ce a trecut Ungaria pe locul al doilea şi Rusia pe primul loc?

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate