Editura Evenimentul si Capital

Desenul, fereastra spre poezie

Studiu de atelier, 1878, creion/hârtie, arhitect Ion Mincu
Autor: | | 0 Comentarii | 559 Vizualizari

Impresionantă seara vernisajului expoziției „Nedespărțite daruri”, de la Galeria Romană. Pentru câteva ore, galeria din inima Capitalei a devenit centrul artei bucureștene

Expoziția „Nedespărțite daruri ” nu este doar o invitație de a privi lucrările expuse pe simezele Galeriei Romane. Este o călătorie în istoria artei și arhitecturii românești. Este și o călătorie prin lume, lumea transfigurată de viziunea artiștilor români, de la New York, la Paris, Veneția, Balcic și așa mai departe. Și opriri în sate românești, la biserici, străzi, ferestre. Desene simple, sincere, din câteva linii, acuarele diafane, schițe apăsate, concrete, picturi. Fiecare are o poveste împletită din povestea vieții autorului și povestea monumentului, peisajului, obiectului renăscut, transfigurat pe pânză, pe hârtie, pe carton.


FOTO: Public numeros, pasionat și avizat la vernisajul expoziției „Nedepărțite daruiri”, de la Galeria Romană FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



Ghidaj

Conferențiar Ioana Beldiman, istoric și critic de artă, a fost invitată să vorbească la vernisajul din 22 martie. S-a arătat impresionată și bucuroasă de prezența masivă a arhitecților și a iubitorilor de artă. „Expoziția se referă la cea de a treia artă desenul care unește cele două arte majore - arhitectura și pictura. Sunt lucruri pe care le știm din istoria artei dintotdeauna, dar ni le reamintim acum, când există un interes mai mic pentru desenul făcut de mână și nu numai, probabil, în școala de arhitectură, unde e normal să se folosească calculatorul, dar și în universitățile de artă”. Altădată, elevii arhitecți și elevii pictori aveau aceeași bază de plecare a formației și aceasta era desenul antic.


FOTO: Emil Ene, criticul de artă Ioana Beldiman, arhitecții Militza Sion și Marius Pandele, Monica Andronic



„Statuile grecești antice, după cum știm, și mai ales nudul masculin, capodoperele recunoscute ca atare, erau considerate modele estetice, canoane ale frumosului care trebuiau studiate. Desenul lui Ion Mincu, expus aici, este făcut după lucrarea «Gladiatorul Borghese » și reprezintă tocmai această fază a formației, când se făcea desenul după antic”, a spus istoricul.

Între concret și transfigurare

„Pictorul și arhitectul se află, uneori, în fața unor modele din natură similare, dar sunt cele două modalități diferite - și anume – arhitecții studiază fața motivului, forma, compoziția, se leagă de concret și acesta ar fi specificul desenului, care a fost în mod clasic ajutor în activitatea de proiectare. Desenul studiază realul și concretul”, spune doamna Militza Sion. În această linie se încadrează desenele pregătitoare; aș cita desenele lui Octav Doicescu pentru expoziția de la 1939 de la New York, desenele Henriettei Delavrancea-Gibory, care sunt desene de studiu; aș semnala desenul acuarelat, de Horia Creangă, care transgresează granițele unui simplu desen constatativ, iar aura de poezie pe care o degajă tehnica excepțională de folosire a culorilor de apă se apropie de calitățile unei lucrări de pictor”.

Istoricul de artă a vorbit despre lucrările arhitectului Militza Sion: „Nu mai este vorba de un desen constatativ, sunt lucrări încărcate de poezie”.

„Nu există barieră între arhitecți și pictori”

Arhitect Militza Sion (care, alături de arhitect Marius Pandele, s-a ocupat cu tot sufletul de realizarea acestei expoziții), a vorbit cu iubire despre înaintașii săi – de la întemeietorul arhitecturii românești Ion Mincu, până la arhitecții din zilele noastre.


Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate