Dependența de interdicții, un virus nou care face victime

Dependența de interdicții, un virus nou care face victime

Îl știți pe ăla cu Bulă care avea de bifat o faptă bună la școală și ajută o bătrânică să traverseze strada? Singura problemă era că bătrânica nu avea treabă pe celălalt trotuar. Minoră problemă, față de misiunea nobilă a celuilalt personaj central.

De la o vreme lumea s-a umplut de bătrânici pe carre le credem incapabile să vadă partea bună a străzii și de mulți Bulă care sunt jurați să le treacă, fie și cu forța. Și acest Bulă modern mai face ceva: ca traversarea să fie ireversibilă, interzic prin lege întoarcerea.

Să zicem că-și ia bătrânica un pistol. Cu bile. Bulă deja e vigilent, că îi e cam frică și atunci apare oportunitatea. O altă bătrânică, din celălalt capăt al țării, trage cu pistolul ei după vreo nălucă sau chiar rănește pe cineva. Bulă sare ca ars și strigă ”Să interzică pistoalele! Bătrânicile astea trăiesc în trecut! Niște retrograde!” Și apare și un Bulă cu drept de semnătură sau cu drept de vot prin Parlament și... bătrânica noastră e pe celălalt trotuar.

Problema cu transpunerea bancului - de pe vremea când bătrânica era tânără, frumoasă și liberă iar Bulă un biet Bulișor - e că Bulă nu mai privește totul cu umor, dezinvoltură. El e încrâncenat, convins că deține adevărul suprem și că nu are menirea de a convinge bătrânica, ci doar de a o înconjura cu garduri, de a pune peste tot interdicții. Nu are timp de argumentele altora, e prea ocupat să le expună pe ale lui. Și pentru că nu are timp de ascultat, preferă impunerea interdicțiilor.

Ne puteți urmări și pe Google News

Își aprinde bătrânica o țigară, deodată aude: ”Stinge-o, o să mori tânără!” Zadarnic spune ea. ”Cum să mor tânără dacă sunt bătrânică?” Și, hop, până să scutere scrumul, bătrânica e dincolo.

A doua problemă e că Bulă e guraliv și în multe situații are dreptate, iar una din temele în care nici măcar bătrânicile nu-l pot contrazice e că politicienii sunt niște glume amare. Politicienii nu se schimbă, dar fac concesii. ”Ce vor ăia?” întreabă deputatul deranjat de înjurăturile de pe Facebook? ”Să schimbați legea achizițiilor publice și să dispară armele de foc” îi răspunde un consilier. ”Aha, interzicem armele!”

”Vor alegeri anticipate și interzicerea fumatului.” ”Perfect, hai să grăbim legea cu fumatul!”

Într-o zi bătrânica se trezește că îngână imnul. Unii se simt jigniți și cântă un alt imn. Bătrânica, știind ea că într-o curte e un singur imn, le arată fundul. Atunci apare Bulă și spune ”Ce retrograzi, toți suntem o nație planetară! Să terminăm cu imnurile astea!” Și... bătrânica se trezește iar pe partea străzii pe care nu a mai apucat să o aleagă. Aici apare a treia problemă. Dependenții de interdicții nu văd lecțiile altora, au fost atât de ocupați să-i aduleze pe maeștrii interdicțiilor că nu le-au identificat și defectele.

Să interzicem armele, artificiile, tutunul, imnul, că uite ce se întâmplă! Nu apuci să le spui nimic, ei au dreptate și nu le pasă de nuanțe. Parcă-s frustrați că în gimnaziu nu au apucat și ei să fie, la ora de educație rutieră, băiatul cu pancarta pe care scrie Stop.

Ocupat să ducă toate bătrânicile din lume cât mai departe de trotuarul lor, Bulă nu vede că cedările și interdicțiile nu rezolvă probleme, ci doar fac loc altora. Supără rugăciunile în școli? Le scoatem! Nu mănâncă toți porc? Ok, îl interzicem. Globuri, brazi? Îi scoatem! Ce a pictat ăla? ”Cap de sclav negru” Schimbă-i numele! Bătrânicile nu vor refugiați? Niște proaste, îi primim cu un ursuleț de pluș!

Și apoi?

PS Lăsați-mă pe partea mea de stradă. Văd destul de bine și de aici.