Defectele de vorbire ale copiilor | Cu românul la psiholog

Defectele de vorbire ale copiilor | Cu românul la psiholog

Comunicarea verbală stă la baza dezvoltării emoționale, dar și a modelării personalității unui copil.

Ceea ce înseamnă că adulții sunt responsabili de o primă evaluare a copilului și fără a avea studii în domeniu. Dacă micuțul este rârâit, șâșâit, bâlbâit sau pur și simplu a ajuns la vârsta de 2 ani și nu are în vocabular circa 200 de cuvinte, e momentul să ne adresăm unui logoped.

Nu trebuie să ne ascundem în spatele unor argumente de genul: este băiat și băieții vorbesc mai greu sau este mic și de aceea nu vorbește încă, sau este așa simpatic atunci când pronunță diverse cuvinte sau ... o să vorbească mai târziu, pentru că și mama sau tatăl au vorbit mai greu. Aceste afirmații nu fac altceva decât să amâne întâlnirea cu un specialist logoped și, în final, acest lucru va fi în detrimentul părinților și al micuților cu deficiențe de limbaj.

Ne puteți urmări și pe Google News

Clasificarea tulburărilor de limbaj:

● Tulburări de pronunție sau articulație: dislalia, rinolalia, disartria.

● Tulburări de ritm și fluență a vorbirii: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, tulburări pe bază de coree, tumultus sermonis.

● Tulburări de voce: afonia, disfonia, fonastenia, pseudofonoastenia, mutaţia patologică.

● Tulburări ale limbajului citit- scris: alexia, dislexia, agrafia, disgrafia, disortografia.

● Tulburări polimorfe de limbaj: alalia și afazia.

● Tulburări de dezvoltare a limbajului: mutism psihogen (care poate fi electiv sau voluntar), întârziere în dezvoltarea generală a vorbirii, disfuncţiile verbale de tip Kanner, disfuncţiile verbale din sindroamele handicapului de intelect.

● Tulburări ale limbajului bazate pe disfuncțiile psihice: dislogia, ecolalia, jargonofazia, bradifazia.

Aceste tulburări pot fi identificate în urma evaluării logopedice de către un specialist iar după evaluare, logopedul poate propune un plan de acțiune părinților. Este important de știut că terapia logopedică poate dura ani, iar primele rezultate se pot observa după primele 3-4 luni. Frecvența terapiilor trebuie să fie în medie de 3 ședințe pe săptămână și acest training nu trebuie făcut doar de copil și de logoped, ci și de părinți în relația cu copilul.

Recomandări utile pe perioada terapiei logopedice:

● Un program zilnic echilibrat, cu un regim de viață ordonat, cu respectarea orelor de somn, evitarea trezirilor bruște și a stărilor de agitație sunt foarte importante.

● Atunci când vă adresați copilului, vorbiți calm, utilizând un limbaj simplu, cu pauze între propoziții, fraze.

● Nu-l întrerupeți niciodată pe copil atunci când vă vorbește.

● Să nu-l corectați în public, ci între patru ochi, o să fie mult mai bine.

● Purtați-vă cu copilul ca și cu un prieten, va învăța mai bine de la un model decât de la un critic.

● Vorbiți cu copilul în timp ce faceți diferite activități care aparent par banale, cotidiene. Îi puteți descrie ce faceți în timp ce gătiți, sau faceți curățenie, vă îmbrăcați, vă jucați, vă plimbați etc. Vorbirea se dezvoltă în condiţiile în care copilul este motivat să comunice, aşadar el nu va fi obligat să vorbească şi exerciţiile nu trebuie să fie impuse.

● Pregătiți copilul înainte de ședința de logopedie explicându- i unde merge și în ce constă ședinta, folosiți laude și încurajări, evitați „șantajul emoțional” și amenințările.

Sunt situații în care copiii ajung în cabinetul de psihoterapie înainte de a ajunge la logoped pentru că devin furioși (atât în familie, cât și la grădiniță), apatici sau fustrați atunci când nu pot comunica și nu sunt înteleși de cei din jur. La baza fustrării de cele mai multe ori nu stă doar neputința de a comunica, ci și corecțiile pe care adulții le fac sau atunci când li se impune, de exemplu, să repete anumite cuvinte.

Pentru o evoluție armonioasă a copilului trebuie să ne îngrijim de comunicarea verbală a acestuia, pentru a-i facilita relaționarea socială și pentru a avea încredere în forțele proprii.