Editura Evenimentul si Capital

De la pasiune la câştig. Doi grădinari pricepuţi se luptă pentru salvarea seminţelor tradiţionale

Stela Zămoiu cultivă şi soiuri moştenite de la bunică
Autor: | | 0 Comentarii | 2077 Vizualizari

Roşia perfectă nu e cea care arată impecabil, pe care o alegem din supermarketuri. E cea diferită de surorile ei lângă care stă în lădiţă, dar cu care sigur are ceva în comun: gustul pe care îl savuram când eram copii. Aroma legumelor adevărate pe care au început să o caute din nou cu fervoare tot mai mulţi români

Atraşi de campaniile marilor producători de seminţe şi de speranţa unui câştig rapid, mulţi ţărani au renunţat la soiurile moştenite din bătrâni. În plus, centrele de cercetare care funcţionau ca adevărate bănci de seminţe au dispărut după Revoluţie, luând cu ele şi zestrea genetică.



Aşa se face că cea mai mare parte a soiurilor cultivate tradiţional în România au dispărut. Există însă mici agricultori care au sesizat fenomenul şi au început o adevărată campanie de strângere şi înmulţire a seminţelor din soiuri de legume vechi. Doi dintre ei sunt Stela Zămoiu, din satul Dâmbroca, judeţul Buzău, şi Vali Cucu, din Bălţăteşti, Neamţ.

Am stat de vorbă cu amândoi şi am aflat lucruri interesante despre obţinerea seminţelor tradiţionale, dar şi despre reţeaua de schimb care s-a creat în lume între oameni pasionaţi de conservarea lor.

Epoca post- Ceauşescu

„Eu sunt ţărancă de când mă ştiu şi aşa mi-am crescut şi fetele”, spune Stela Zămoiu. O parte din seminţele ei sunt păstrate de la bunică, foarte multe a primit de la o bătrână din sat, care le ţinea „în batistă legată cu cinci noduri”.

Dar în Dâmbroca a mai existat, pe vremea lui Ceauşescu, o fermă care cultiva toate soiurile noastre româneşti, fie varză, ardei, castraveţi, vinete sau roşii, spune Stela Zămoiu: „De acolo aveam noi foarte multe legume cu gust. Câţiva ani după Revoluţie a mai rezistat ferma, apoi prin 92 – 93 s-a distrus”.

Falsele roşii româneşti

Munca la răsaduri începe încă de la sfârşitul lunii ianuarie - începutul lui februarie. Le plantează apoi în grădina de legume de circa 5.000 metri pătraţi. Este mândră că a ajuns la 56 de soiuri tradiţionale de roşii, din care câteva sunt româneşti, de pildă Mari de Cluj, Deva, Inimă de Bou, Tradiţionale româneşti, Uriaşe româneşti, Târgu Ocna, Mari de Tulcea. Mai are ardei kapia cultivat de 20 şi ceva de ani, gogoşar de Dâmbroca, castraveţi ţărăneşti, varză sau ceaclama (ceapă din sămânţă) de Buzău.


FOTO:Vali Cucu, un fost lăcătuş de mecanică fină



De la toate aceste legume, păstrează seminţe, pe care o parte le vinde (le găsiţi la seminte-vii.ro), dar în mare parte şi dăruieşte: „Nu mai avem pe stoc. Am vândut, dar am şi dăruit foarte multe”. Chiar dacă în pieţe mulţi prezintă roşiile ca fiind româneşti, atrage atenţia că abia în iunie vor ieşi cele din solarii, iar în câmp abia s-au plantat răsadurile.

În căutarea soiurilor pierdute

Vali Cucu se ocupă de legume cam de 30 de ani, iar la bază e lăcătuş de mecanică fină. S-a apucat de colectat seminţe de 10-12 ani, după ce a văzut că în magazine nu se mai găsesc legumele pe care le mânca atunci când era copil. Aşa a decis să multiplice seminţele păstrate de două generaţii în familie, ca să le „dea şi altora”. În plus, a început să caute seminţe tradiţionale uitate prin diverse sate. Soiul „Roşii ţărăneşti”, cum le-a botezat el, e luat de la o bătrână din Dorohoi care avea o grămăjoară de roşii la poartă. A mâncat una şi i s-a părut foarte gustoasă, chiar dacă nu era prea mare şi arătoasă. A întrebat de când le cultivă şi când a aflat că de câteva zeci de ani, a decis să conserve şi acest soi.

Diferenţele faţă de hibrizi

Pe lângă soiurile tradiţionale româneşti, cei doi cultivatori au şi seminţe de legume mai exotice: roşii verzi sau portocalii, roşii ananas, cherry negre din China, castraveţi africani şi multe alte feluri. Nea Vali spune că are doar soiuri, pe care le testează cam trei ani să vadă cum se adaptează, abia apoi pune în vânzare seminţele (catalogul se găseşte la valicucu2006. sunphoto.ro). „Dacă îşi păstrează calităţile genetice după 3 ani, înseamnă că e soi”, explică legumicultorul. Un hibrid la anul nu va mai produce la fel sau chiar nu va rodi deloc. Cel mai vechi soi pe care îl vinde este roşia-pom, creat în Italia de o familie de grădinari în 1937. Vali Cucu spune că o cultivă de vreo 4-5 ani în ghivece foarte mari şi e destul de productivă: în jur de 35 de kilograme de fir. Cea mai cerută este însă roşia uriaşă, soi pe care îl are de 37 de ani de la un inginer agronom în vârstă. Fructele pot depăşi un kilogram. „Soiurile 100% româneşti le găsim greu, că s-au cam pierdut în timp. Noi, ca naţie, ne-am profilat pe mărime mică – medie, adică 100 – 350 de grame pe fruct. Aş vrea să cunosc pe cineva care are soiuri româneşti, să le multiplic. Nu am reuşit”. Ar vrea ca tinerii să moştenească pasiunea lui pentru seminţe tradiţionale şi să o ducă mai departe, spunând că dacă avea măcar 20 de ani mai puţin ar fi făcut şi el o afacere din asta: „În primul rând trebuie să aibă dragoste pentru ceea ce fac şi să muncească mult. Banii vin după, sigur vin”. Se bazează pe cererea în creştere, anul ăsta de trei ori mai mare deja ca anul trecut.


FOTO : Roșiile uriașe ale lui nea Vali



REȚEAUA

Cei doi legumicultori nu sunt singurii români pasionaţi de strângerea seminţelor tradiţionale. Nea Vali mai e ajutat deprieteni la fel de pasionaţi ca el, „oameni de încredere pe care îi ştiu că sunt devotaţi păstrării soiurilor tradiţionale”.

Un prieten i-a trimis recent din Canada câteva seminţe de roşie „albastră”. „Încă nu au apucat să încolţească, dar sper măcar o roşie să obţin”, spune el.

La fel ca ai noştri, peste tot în lume sunt oameni pasionaţi de biodiversitate şi seminţe tradiţionale, care fac eforturi să recupereze o parte din această zestre.


FOTO:Vali Cucu și Stela Zămoiu, la Festivalul semințelor din Grecia



În urmă cu trei ani, Bruxelles-ul a cerut comercializarea doar a soiurilor certificate, măsură care scoate practic din piaţă seminţele vechi, avantajându- i pe marii producători de seminţe hibride.

Fermieri fideli culturilor tradiţionale din toată lumea au început să coopereze însă tot mai strâns, pentru a menţine vii seminţele vechi. De câţiva ani buni, în Grecia are loc Festivalul din Peliti de seminţe tradiţionale, unde vin participanţi chiar şi din India sau Siria, pentru schimbul gratuit de soiuri. Acolo au fost, în luna mai, şi cei doi legumicultori români, aducând cu ei aproape 100 de plicuri de seminţe. La rândul lor au dăruit peste 1.000 de plicuri cu seminţe de legume cultivate în România.

Legumele româneşti au fost căutate

„Am avut un foarte mare succes. Foarte mulţi au venit la noi, la români, fiindcă au zis că avem legume cu gust, bune. Am adus şi noi soiuri pe care de la anul o să începem să le cultivăm şi dacă se adaptează, să le multiplicăm”, spune Stela Zămoiu. Printre soiurile aduse de acolo se află, de pildă, conopida mov.

EVZ susţine micii producători din mediul rural. În fi ecare sâmbătă, veţi găsi aici poveşti frumoase şi interesante ale acestora. Dacă ştiţi cazuri care merită publicate, vă aşteptăm cu amănunte pe adresele de e-mail teodora.cimpoi@evzgroup.ro sau offi ceredactie@evzgroup.ro. Mulţumim!




Alte articole din categoria: Economie

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate