În perspectiva alegerilor prezidențiale, europarlamentarele sunt prima repriză.

(În 2009, la europarlamentare s-au înregistrat 4,8 milioane voturi valide. În 2009, în primul tur al prezidențialelor s-au înregistrat 9,7 milioane voturi valide, adică fix de două ori mai mult).

După europarlamentarele din 2014 știm deja jumătate din imaginea prezidențialelor sau chiar mai mult de atât.

Voturile de la europarlamentare au măsurat în bună parte forța organizațiilor de partid și a nucleelor dure. Dacă nu faci gafe imense, n-ai cum să le pierzi. Indiferent cine este candidatul PSD, de exemplu, va obține cel puțin cele 2,1 milioane voturi de la europarlamentare.

La prezidențiale votează însă și alți oameni, cei care sunt atrași strict de candidat și pentru care sigla de partid are mai puțină importanță sau deloc.

Acestea sunt cele două surse de voturi pentru un candidat la prezidențiale: a) partidul și b) campania propriu-zisă a candidatului.

Implicit, rezultatele de la europarlamentare definesc favoriții pentru ajungerea în turul doi precum și handicapurile (DEX 98: "totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă"). Să zicem că tu și cu mine suntem candidați la prezidențiale. Partidul tău a obținut la europarlamentare cu 200 de mii de voturi mai mult decât partidul meu. Ca eu să te depășesc la prezidențiale trebuie să obțin, pe baza carismei și campaniei mele, cu cel puțin 200 de mii de voturi mai mult decât ce obții tu pe baza carismei și campaniei tale.

Adică:

Partidul tău la europarlamentare: 800 mii voturi Partidul meu la europarlamentare: 600 mii voturi Handicap: 200 de mii.

Dacă tu obții "pe persoană fizică", în calitate de candidat, 1 milion de voturi mai mult decât aveai deja de la partid, ajungi la un total de 1,8 milioane.

Eu dacă-ți egalez campania și obțin tot 1 milion de voturi din partea celor care n-au venit la europarlamentare ... rămân în urma ta: 600 de mii de voturi (partidul meu) + 1 milion de voturi (voturi obținute de mine personal) = 1,6 milioane, sub numărul de voturi obținut de tine.

Aș fi avut nevoie să refac handicapul (200 de mii de voturi) și să te egalez în rândul celor care vin la vot doar la prezidențiale (1 milion de voturi) și să mai obțin ceva voturi în plus ca să nu tremur de emoție în seara turului unu.

Handicapurile sunt mai greu de recuperat decât s-ar crede la prima vedere. În 2009, după europarlamentare situația era următoarea:

PDL+EBA 1,6 milioane voturi PSD 1,5 milioane voturi PNL 700 mii voturi

Să privim situația din perspectiva lui Crin Antonescu. El trebuia să depășească măcar una din cele două forțe principale pentru a ajunge în turul doi. În alte cuvinte, când venea vorba de persuadarea persoanelor care nu veniseră la vot la europarlamentare dar veneau la vot la prezidențiale, Antonescu trebuia să depășească fie pe Geoană cu mai mult de 800 de mii de voturi, fie pe Traian Băsescu cu mai mult de 900 de mii de voturi.

Campania lui a fost foarte bună... dar nu a reușit acest lucru. În rândul celor care au votat doar la prezidențiale clasamentul a fost astfel:

Băsescu 1,5 milioane voturi Geoană 1,5 milioane voturi Antonescu 1,2 milioane voturi

Antonescu de fapt a pierdut teren față de amândoi, terminând la 1 milion de voturi în urma lui Geoană și la 1,1 milioane voturi în urma lui Băsescu.

În prezent, există o șansă considerabilă ca o candidatură comună PNL+PDL să transforme primul tur al prezidențialelor într-unul foarte plictisitor și cu final previzibil.

Să ne uităm la rezultatele opoziției la europarlamentare:

PNL 835 mii voturi PDL cu 150 mii mai puțin PMP cu 490 mii mai puțin FC cu 715 mii mai puțin

Diferențele sunt în genere mici. Contracandidații PNL pot recupera terenul. Dar acest clasament nu ia în calcul candidatura comună PNL+PDL. Câte din cele 680 de mii de voturi obținute de PDL la europarlamentare s-ar îndrepta spre candidatul comun care aproape sigur va fi un PNL-ist? Nu toate. Unele din voturile din mediul urban ale PDL erau de fapt pentru Monica Macovei (aproximativ 100-150 de mii) și nu s-ar transfera în mod automat. Nu e clar dacă PDL ar obține ceva dintr-o victorie, cum ar fi poziția de prim-ministru, deci nu e clar cât de mult e motivat activul partidului să se mobilizeze pentru plasarea unui PNL-ist la Cotroceni. Implicit, putem construi mai multe modele de "eficiență a transferului". Să analizăm două dintre ele:

1) eficiență mare: 75% din voturile obținute de PDL la europarlamentare se îndreaptă spre candidatul comun. Baza de pornire înainte de impactul propriu-zis al prezidențiabililor devine:

PNL+PDL 1,34 milioane voturi PMP cu un milion mai puțin FC cu 1,2 milioane mai puțin

Cristian Diaconescu și MRU au un handicap mai mare decât Antonescu în 2009. Chiar și cu o campanie senzațională, bine gândită, creativă, fiecare din ei se îndreaptă spre ratarea turului doi.

2) eficiență redusă: 25% din voturile obținute de PDL la europarlamentare se îndreaptă spre candidatul comun. Baza de pornire înainte de impactul propriu-zis al prezidențiabililor devine:

PNL+PDL 1 milion voturi PMP cu 650 mii mai puțin FC cu 875 mii mai puțin

Handicapurile sunt aproape egale cu cele ale lui Antonescu din 2009. C. Diaconescu și MRU au nevoie de campanii foarte performante și de o campanie execrabilă a candidatului PNL+PDL. Practic acesta ar trebui să nu fie recunoscut de opinia publică drept un candidat important și să fie limitat la bazinul de partid și eventual câteva sute de mii de susținători în plus.

Dar să mergem un pas mai departe. Pentru PNL, frumusețea conceptului unei candidaturi comune cu PDL constă în faptul că elimină din competiție un oponent major în ceea ce privește atingerea turului doi, și anume chiar PDL. Să zicem că eficiența transferului e 0. Pur și simplu toți primarii PDL, în ziua turului unu, refuză să-și scoată aparatul de partid din case. Pentru o zi, PDL nu există. Baza de pornire se rescrie astfel:

PNL 835 mii voturi PMP cu 490 de mii mai puțin FC cu 715 de mii mai puțin

Valorile sunt extrem de apropiate de cele din varianta 2 menționată mai sus. În rândul celor care vin la vot doar la prezidențiale, Diaconescu și MRU trebuie să aibă o performanță personală nu egală cu cea a candidatului PNL, ci cu 10-14% mai bună (Diaconescu) sau cu 15-20% mai bună (MRU). Nu imposibil, dar greu de realizat. Campania lui Antonescu din 2009, cu toate meritele ei, ar trebui surclasată de ce am vedea la toamnă, pentru că după cum am arătat mai sus, ea a terminat în urma campaniilor lui Băsescu și Geoană în rândul celor care vin la vot doar la prezidențiale.

Folosesc mai sus rezultatele de la europarlamentare. Exprimă ele oare cu adevărat forța partidelor? Într-o bună măsură, da. În rândul celor care aveau o opțiune dar nu s-au prezentat la vot PNL este la egalitate cu suma PMP+FC (detalii aici). În alte cuvinte, PMP și FC, împreună, au la dispoziție la fel de mulți susținători care nu s-au prezentat la urne cât PNL.

Ce ar trebui să se întâmple astfel încât un candidat PNL să nu ajungă în turul doi? Cinci scenarii sunt măcar posibile. După cum vei vedea, chiar și ele sunt improbabile.

1) Nu există o candidatură comună a liberalilor și liberal-democraților. Negocierile se rup și PDL susține alt candidat, ex. Diaconescu sau MRU. (E foarte posibil ca o candidatură PDL separată de cele ale PMP și FC să aibă până la urmă efectul de a-l califica in extremis pe candidatul PNL în turul doi. Când se spune că Predoiu "e sub partid" de fapt e vorba de faptul că el subperformează în rândul celor care vin la vot doar la prezidențiale - detalii aici).

2) Candidatura PNL+PDL este una dintre cele mai slabe din istoria României. Dincolo de activul de partid PNL și poate PDL se obțin extrem de puține voturi.

Arătam mai sus că în 2009 toți candidații principali au obținut între 1,2 și 1,5 milioane voturi în rândurile celor care au venit la vot doar la prezidențiale. Un candidat PNL care obține jumătate din valoarea minimă (adică 600 de mii de voturi) impune o țintă majoră contracandidaților de la PMP și FC, și asta chiar dacă eficiența transferului de la PDL e 0. Pentru o victorie în lupta pentru locul doi... pentru fiecare vot obținut de PMP la europarlamentare, Diaconescu ar trebui să obțină încă trei și jumătate. Pentru fiecare vot obținut de FC la europarlamentare, MRU ar trebui să obțină încă zece.

3) PDL trădează. Bucăți mari din aparatul de partid susțin pe același din ceilalți doi candidați. A se cupla cu scenariul următor, și anume...

4) PMP și FC își unifică candidaturile. Pare incredibil că acest lucru nu se întâmplă deja. Să revedem imaginea de la zero, ca și când ar fi vorba de altă țară. În opoziție există două partide mai mari și două partide mai mici. Aceste două partide mici cumulează, ca organizare și nucleu dur, trei sferturi din forța partidului mai mic din cele două partide mari (PMP+FC = 470 mii voturi; PDL = 650 mii voturi). Cele două partide mari își unifică candidaturile. Faptul că cele două partide mici nu fac același lucru, în oglindă, pentru a-și mări șansele de a accede în turul doi e surprinzător, precum a nu răspunde unei mutări de șah cu finalitate evidentă.

Mai este un lucru pe care nu l-am menționat mai sus: Diaconescu și MRU sunt puși în situația de a alerga către același electorat, canibalizându-și reciproc șansele de a ajunge în turul doi. Să ignorăm partidele și chiar factorul "Băsescu". Profilul lor personal e în mare parte identic: un om educat, finuț, stilat, cu ochelari, din mediul diplomatic, bun cunoscător al problemelor de politică externă, rațional și nu emoțional, al elitei și nu al vulgului, cu idei de reformă dar nimic care să atragă atenția, un vocabular bogat, mesaje cumpănite, rostite prudent și nememorabile, fără discurs pe economie, genul de om care se regăsește mai degrabă într-o bibliotecă sau un studio civilizat de televiziune decât într-o campanie electorală în care să trebuiască să emoționeze o națiune. De altfel, o mare parte din susținerea pentru MRU în sondajele care măsurau intenția de vot în primul tur era datorată electoratului PMP care ... nu avea cu cine să voteze (partidul era singurul care nu-și anunțase candidatul).

5) Tăriceanu sau altcineva cu un profil asemănător performează foarte bine în rândul electoratului PNL, subtilizând sute de mii de voturi pe care candidatul PNL conta. Chiar și așa Diaconescu/MRU/candidatura unită PMP+FC trebuie să facă o treabă foarte bună.

Text publicat pe blogul Sociollogica.