Editura Evenimentul si Capital

De ce a renunțat Klaus Iohannis la pledoaria pentru ridicarea MCV?! | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 5 Comentarii | 3075 Vizualizari

Într-una din zilele trecute, discutam cu un confrate mai tînăr despre enigma primului an de mandat al lui Klaus Iohannis: Absența președintelui din spațiul dezbaterii publice pătimașe a unor probleme care ating, nu de puține ori, nivelul celor de interes național.

Ori de cîte ori apar nedumeriri în legătură cu Muțenia istorică a lui Klaus Iohannis, frizerii și coafezele din PNL se grăbesc să invoce exemplu Traian Băsescu, justificîndu-l pe actualul președinte prin nevoia de a nu-l mai repeta pe fostul.

E un argument neghiob, unul dintre acele produse slinoase ale slugărniciei față de Jupînul de la Cotroceni aduse în PNL de vizitii de la PDL.

Nimeni nu spune că președintele de azi trebuie să se certe de dimineață pînă seara cu toată lumea.

Președintele României, prin alegerea sa prin vot direct și universal, prin condiția sa de personalitate deasupra partidelor și de arbitru al ciondănelilor interne, dispune de o autoritate morală însemnată, pe care o poate, ba chiar trebuie, s-o folosească pentru a orienta opinia publică în direcțiile corecte ale contemporaneității.

De ce nu iese Klaus Iohannis în spațiul public?

Mai tînărul confrate insista, ca și alți jurnaliști, pe explicația dată de incapacitatea de a face față unui interviu.

L-am contrazis.

Nici vorbă de așa ceva.

Cu puțin înainte de declanșarea campaniei electorale din 2014 am fost prezent, ca secund, la interviul luat de Rareș Bogdan lui Klaus Iohannis. Nu se poate spune că l-am menajat în materie de întrebări incomode. Aveam și avantajul de a fi printre puținii care-i citisem cartea Pas cu pas, în variantă electronică, trimisă de Eduard Hellvig, la vremea respectivă șef în echipa de campanie.

Klaus Iohannis a avut o prestație excelentă.

Și cînd spun excelentă mă gîndesc la firescul răspunsurilor, lucru mai rar la politicienii noștri, gata să rumege în direct așchiile clișeelor lemnoase.

Interlocutorul n-a ocolit nici un răspuns, inclusiv cel cerut de opinia publică în chestiunea acuzațiilor că n-are copii.

Dintre toate răspunsurile mi-a plăcut cel mai tare răspunsul la întrebarea mea despre locul și rolul României în UE și în NATO.

Nu era o întrebare în dorul lelii.

România e membră UE din 2007 și membră NATO din 2004. Suficient timp pentru ca sindromul celui primit cu greu, ca o favoare făcută unui sărăntoc de către un Bogătaș să dispară. Și cu toate acestea, România rămîne mai departe un membru al UE de o modestie înduioșătoare, un executant umil al dispozițiilor date de Bruxelles, un membru absent din marile dezbateri la nivel de UE dar mai ales un membru care sacrifică în chip automat interesele proprii în favoarea intereselor altora.

La această întrebare, Klaus Iohannis mi-a dat un răspuns pe care-l evoc ori de cîte ori vine vorba de nevoia unor schimbări în politica noastră de membri ai UE:

Sîntem și noi pe acolo!

De ce sîntem și noi pe acolo?

Răspunsul ni-l dă tulburarea stîrnită în România de Raportul MCV de anul acesta, tulburare prin nimic deosebită de cea din anii anteriori.

Pe cristoiublog.ro am publicat un pamflet în care comparam reacția elitei noastre cu cea a unor babuini în țarcul cărora a venit Îngrijitorul cu banane într-o mînă și cu bice în cealaltă.

Despre prostia de a accepta o monitorizare a Comisiei Europene și acum, la nouă ani de la admiterea în Uniune, monitorizare care te face să te întrebi cum vrem să fim noi exemplu pentru Republica Moldova, am mai scris.

Să zicem însă că n-avem ce face și trebuie să acceptăm și acest act înjositor pentru un popor care se crede și altceva decît văcsuitorul de ghete al Marile Puteri și cînd acestea sunt bete.

Vrem nu vrem, în fiecare an, la finele lui ianuarie, trebuie să luăm seamă la Raportul MCV.

Pamfletul meu izvora însă dintr-o altă realitate:

Din primirea acestui Document, elaborat de niște oameni, mulți dintre ei întruchipări ale birocrației plătite regește, ajutați în scrierea concluziilor de mutanți din România, precum Monica Macovei, această șefă a Penitenciarului pe care și-l propune să-l instaleze la nivelul întregii țări, pe meleagurile moldo-valahe.

Într-o țară minim demnă, cu un alt trecut decît cel de spălătoare pe picioare a stăpînilor vremelnici ai Lumii, Documentul s-ar fi discutat calm, la rece, ba chiar, zic eu, ar fi fost trecut cu vederea. Nu încape îndoială că și funcționarii de la Bruxelles s-au plictisit de acest exercițiu anual fără rost într-o vreme cînd Uniunea se confruntă cu probleme infinit mai grave decît starea Justiției în țarcul babuinilor din România.

Cea mai bună dovadă:

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate