Editura Evenimentul si Capital

La trei ani după „Ceva bun de la viață”, Dan Pița lansează, pe 5 septembrie, „Kira Kiralina”. Adaptarea romanului lui Panait Istrati este evenimentul cinematografic al toamnei.

Regizorul a ales povestea lui Panait Istrati nu numai pentru că are talentul și priceperea, ci și datorită capacității sale de a imagina o lume reală, iar publicul poate fi prins în furtuna rodnică a gândurilor ce leagă scriitorul, regizorul și interpreții în universul filmului. Premiera filmului “Kira Kiralina”, motivația perfectă pentru un interviu.

Evenimentul zilei: De ce ați ales acest subiect pentru filmul dumneavoastră?

Dan Pița: Nu mai ajunge să faci un film bun în ziua de astăzi, exigenţa publicului este atât de mare încât trebuie să faci un film excepţional. Esenţa este să dai unui film ceva care să-l scoată din obişnuit, să aibă o atracţie pe care altele nu o au. De aceea m-am hotărât să fac “Kira Kiralina”. Filmul este o adaptare liberă inspirată din scrierile lui Panait Istrati. Dacă arta nu descrie şi în mod critic lumea, nu e veridică…

- Felul în care Panait Istrati descrie lumea nu este greu de redat într-un film?

- Existenţa lui Panait Istrati a fost o aventură extraordinară. Cunoaşterea vieţii precare a celor umili a fost o şansă de a o descrie în detaliu. Tema romanului său “Kira Kiralina” este una pe care o abordează des, obsesia familiei destrămate. Dunărea pentru el este un reper important, la fel şi lumea care există în limitele acestui fluviu. Nu se putea face un film despre lumea pe care a cunoscut-o şi a văzut-o el, este un univers specific lui Panait Istrati. El vede lumea aşa cum numai el o poate vedea. A fost comparat cu Gorki, un scriitor genial, o comparaţie care-l caracterizează şi l-a obsedat tot timpul. Era un foarte bun prieten al lui Nikos Kazantzakis, un alt scriitor balcanic care aduce în prim-plan viaţa chinuită a oamenilor, a femeilor, copiilor schilodiţi sufleteşte. Panait a umblat atât de mult în lumea mare că tot ce scrie pare nou, nescris de nimeni. Din punctul acesta de vedere este un scriitor foarte original. Ceea ce atrage la el este frumuseţea morală a oamenilor şi mai ales a femeilor. Am avut o distribuţie destul de numeroasă, cu actori de toate vârstele. Producătorul este Castel Film, respectiv Vlad Păunescu, de care mă leagă o prietenie de aproape 35 de ani. Am făcut multe filme împreună şi sper ca şi acesta să fie unul interesant, cu tot ce poate să placă spectatorului din ziua de astăzi.

- A fost greu să readuceți pe marele ecran lumea Brăilei de acum 100 de ani? Mai seamănă viața de atunci cu cea de acum?

- În anumite puncte e o schimbare între lumea de acum 100 de ani şi cea de acum, dar din ce se întâmplă şi în jurul nostru ne dăm seama că obsesia familiei destrămate se perpetuează. Cred că sunt numeroase tragedii în lumea care ne înconjoară în ceea ce priveşte viaţa de familie. Dunărea este o zeitate care mereu înghite suflete, care cere mereu jertfe şi asta Panait Istrati ştia. A înţeles. Are câteva idei care-mi plac foarte mult. “Când eşti prea mândru în viaţă eşti pedepsit că nu faci pe nimeni fericit“ şi “În ziua în care nu mai ai nimic de dat, eşti uscat, precum smochina care stă trufaşă în vârful pomului, de unde nicio mână nu o poate culege, de unde nici gura nu o poate mânca, atunci e coaptă se usucă, se împietreşte şi moare contemplând cerul!” Obsesia lui era să fie generos şi să-i răsplătească sufleteşte pe toţi. Nu neapărat material.

Tot ce scrie Istrati pare nou, nescris de nimeni

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate