Editura Evenimentul si Capital

INTERVIU-EVENIMENT (I) cu generalul Ion Mihai Pacepa. „Sper ca noul președinte al României să publice documentele privind asasinarea de către Securitate a lui Vlad Georgescu și Noël Bernard”

Autor: | | 115 Comentarii | 16096 Vizualizari

Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928) este fără îndoială cel mai controversat ofițer român de informații care a făcut parte din ierarhia superioară a Securității, devenit cel mai înalt demnitar dintr-o țară a fostului bloc sovietic care a fugit și a primit azil politic într-o țară NATO.

 28 iulie 1978 va rămâne o dată de referință în istoria Războiului Rece, practic orice lucrare istorică care se ocupă de această perioadă va face referiri la numele Generalului Pacepa.

Câteva scurte repere: intră în Securitate în 1951, ca sublocotenent, primește câteva misiuni în zona industriei chimice, apoi devine șef de serviciu la Direcția IV (Contrasabotaj).

În 1956 devine șef adjunct al grupului operativ din cadrul Agenției Comerciale Române din Republica Federală Germană, fiind șeful rezidenței de spionaj a României în RFG. În 1959 este rechemat la București și numit adjunct șef serviciu pentru spațiul Germania, Austria, Țări nordice. În 1963 era deja colonel, iar patru ani mai târziu primește stelele de general-maior, ceea ce arată caracterul deosebit al realizărilor sale în spionajul extern românesc, gradele de general fiind acordate acordate extrem de greu.

Cu anul 1972 începe o nouă etapă, este numit secretar de stat la Consiliul Securității Statului în cadrul Ministerului de Interne și prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe.

Gradul de general-locotenent din 1974 înseamnă și o nouă funcție: secretar general al Internelor. 1978, cere azil politic în Statele Unite ale Americii și începe o nouă etapă. Defectarea Generalului Pacepa a condus la o anchetă internă de proporții în spionajul românesc, peste 500 de ofițeri de Securitate fiind audiați. A administrat câteva lovituri extrem de dure regimului comunist de la București, fiind considerat unul dintre actorii principali în demolarea cultului lui Nicolae Ceaușescu. În interviul pe care l-am realizat cu Generalul Pacepa nu am ocolit nici un subiect sensibil. În primul rând, ca să dau un răspuns direct unor temeri, m-am convins că personajul care răspunde la numele Ion Mihai Pacepa, există. Având niște elemente de biografi e pe care nu le găsești în cărți, am pus niște întrebări punctuale și am primit răspunsul corect.

Mai mult, în urmă cu câteva zile Generalul Pacepa a primit un premiu în SUA, a publicat recent o carte cu o prefață scrisă de un fost director al CIA. Deci toate ipotezele privind inexistența personajului mi s-au părut doar povești. Generalul Pacepa există și pare dispus să răspundă la întrebări.

De la acuzațiile de corupție, la ipoteza colaborării cu CIA/ KGB încă dinaintea momentului 1978, relațiile cu Nicolae și Elena Ceaușescu, plus multe elemente din istoria recentă a României veți găsi motive de lectură care fac ca interviul să fi e extrem de util înțelegerii unei perioade din istoria noastră.

Ca o ultimă mențiune, vreau să adaug că toți cei care se vor simți lezați de spusele Generalului Pacepa, vor avea spațiu pentru un drept la replică, numai că acesta va trebui să fi e argumentat și încadrat de surse verifi cabile.

Dan Andronic: Am văzut că tocmai ați primit „Lifetime Achievement Award” ce v-a fost acordat în Statele Unite, precum și anunțul potrivit căruia compania americană RiverRock Films lucrează acum la producerea unui film artistic bazat pe noua dvs. carte, „Disinformation,” care va fi prezentat în cinematografe. Cum vă simțiti după aceste știri care relansează într-un mod spectaculos persoana generalului Pacepa?

General Pacepa: Onorat și umilit.

Dan Andronic: Când se va publica cartea dvs. „Disinformation” în limba română?

General Pacepa: În aprilie, împreună cu versiunea în limba rusă, care va apărea la Moscova.

Dan Andronic: O coincidență care mă face să zâmbesc. Veți deveni primul româno-american a cărui carte se publică simultan la Moscova și la București, iar apoi devine film la Washington. Sună ca un avertisment, mă face să mă întreb ce legătură vedeți între cele două țări. Deci, de ce apar simultan o carte despre dezinformare în România și Rusia?

General Pacepa: Pentru că „dezinformarea,” care s-a născut în celebrele orașe ale lui Potemkin din Rusia, a devenit de mult o armă secretă a politicienilor români și a început să fie acum utilizată și in Statele Unite, care a luptat împotriva ei timp de 44 de ani ai Războiului Rece.

Dan Andronic: Prima dumneavoastră carte, „Orizonturi Roșii - Adevărata Istorie a Crimelor și Corupției lui Ceaușescu”, s-a tradus în 28 de limbi și continuă să fie în librării pe toate meridianele globului după aproape trei decenii de la apariţie. Am regăsit-o întro nouă ediție, o traducere nouă cu anumite adăugiri, făcută la Editura Humanitas. Cum vă explicați succesul ei, chiar și după atât timp?

General Pacepa: Pentru că „Orizonturi Roșii” este prima carte ce descrie viața la curtea tiranilor comuniști, care continuă să troneze în China, Coreea de Nord, Cuba, Laos, Vietnam și, în formă deghizată, în Rusia - deci în peste aproape un sfert al populației mondiale.

În 1978, când președintele Jimmy Carter l-a prezentat lumii pe Ceaușescu ca „mare conducător național și internațional,” nimeni nu-l cunoștea cu adevărat pe tiran sau pe slugile sale. În ianuarie 1988, Vlad Georgescu, directorul programului românesc al Europei Libere, a început serializarea cărții la Radio Europa Liberă cu prezentarea lor. Îl citez: „Orizonturi Roșii este povestea unui eșec de proporții. Eșecul unei caste bolnave, meschine și urâte, căreia îi lipsește idealul și generozitatea. Aflăm, din dezvăluirile Generalului, o lume murdară, coruptă și analfabetă, imorală, în care Președintele își înjură miniștrii, în care Președinta își apostrofează acoliții, tratându-i de idioți, în care ministrul de Externe se comportă ca un lacheu. Aflăm o lume căreia îi place să bea șampanie franțuzească și să mănânce telemea cu ceapă. Ne apare o nomenclatură de lingușitori, în casele cărora Securitatea are microfoane peste tot, chiar și sub pat, care se tem de cei doi șefi supremi, dar care fac orice pentru ca să-și mentină dreptul de a se înfrunta din privilegii .... Am închis Orizonturi Roșii cu un sentiment de rușine și dezgust. Și mi-am pus întrebarea: cât timp îi mai poate oare răbda pământul?

Dan Andronic: Este adevărat că Vlad Georgescu a plătit cu viaţa pentru curajul de a serializa „Orizonturi Roșii” la Europa Liberă, sau este doar un alt mit al omnipotenței Securității?

General Pacepa: Regretatul Vlad Georgescu a plătit cu viața. Când eroica echipă de la Radio Europa Liberă a încheiat serializarea cărții, el a descris numeroasele amenințări cu moartea pe care le-a primit de la Securitate pentru a-l determina să renunțe. La sfârșitul acestei încheieri unice în istoria Europei Libere, Vlad Georgescu a spus ascultătorilor că atunci când a decis să devină jurnalist și-a asumat și riscurile acestei meserii: „Dacă mă vor omorî pentru că am organizat serializarea cărții generalului Pacepa, voi muri cu conștiința împăcată că mi-am făcut datoria de jurnalist.”

Dan Andronic: Afirmați că Vlad Georgescu a fost asasinat?

General Pacepa: Da. Vlad Georgescu a murit câteva luni mai târziu din cauza unei forme rapide de cancer, aproape identică cu cea care în 1981 a cauzat moartea unui alt eroic director al RFE, Noël Bernard.

În 2007, Cotidianul a publicat schițele apartamentului lui Vlad Georgescu din München, date Securității de academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, dovedit că a fost agent al Securității, sub numele conspirativ de „Laurențiu”.

Ulterior, Nestor Rateș, care i-a succedat lui Vlad Georgescu la cârma Europei Libere, a petrecut trei ani în arhivele Securității pentru a găsi probe care să dovedească faptul că Securitatea i-a ucis pe Noël Bernard și pe Vlad Georgescu. Rateș a găsit aceste probe, pe care le-a descris sumar într-un articol publicat în Revista 22 și apoi în HotNews.ro. Aceste documente constituie subiectul unui manuscris pe care Nestor Rateș l-a terminat ulterior. Sper că manuscrisul său va deveni carte.

Sper, de asemenea, că noul președinte al României, Klaus Johannis, va publica documentele originale, existente în arhiva Serviciului de Informații Externe, care atestă asasinarea de către Securitate a lui Vlad Georgescu și a predecesorului său, Noel Bernard.

Dan Andronic: Cartea „Orizonturi Roșii” a reprezentat, întradevăr, un moment important, fiind, pentru români, ocazia cu care s-a ridicat un văl în spatele căruia se vedea o prăpastie adâncă. Un hău ce despărțea modul în care trăiau românii obișnuiți de cei din nomenclatură. Cum v-a venit ideea să o scrieți? Ce ați vrut să realizați? Ați modifica ceva în ea, azi, ca valoare istorică?

General Pacepa: În încheierea serializării cărții la Europa Liberă, care a avut loc la doar câteva luni înaintea împușcării Ceaușeștilor, regretatul Vlad Georgescu a transmis înregistrarea unei scrisori citite, în care am explicat ascultătorilor de ce am scris „Orizonturi Roșii,” și de ce nu voi schimba nici măcar o virgulă din acea carte. Citez din nou, pentru a demonstra că toate aceste lucruri au mai fost spuse: „La 28 iulie 1978, când am ajuns în Statele Unite ca om liber, am adus cu mine doar hainele cu care am fost îmbrăcat, o fotografie a fetei mele, o adâncă în țe legere a comunismului românesc și o arzătoa re dorință de a spune întregii lumi ce se petrece în spatele scenei, la vârful piramidei guvernamentale din România lui Ceaușescu. Mi-au trebuit însă ani înainte de a putea să privesc acea lume cu ochi de american și să o analizez cu imparțialitate... În „Orizonturi Roșii,” care este scrisă sub forma unui jurnal al ultimelor mele zile împreună cu Ceaușescu și soția sa, am încercat să prezint portretul, văzut de foarte aproape, al unui ambițios dictator comunist care, timp de mulți ani, a încercat să înșele pe toată lumea - Occidentul, blocul sovietic și propriii supuși - cu scopul de a-și crea un monument pentru sine însuși în istoria contemporană. Apoi am încercat să descriu, cât mai viu, ceea ce se petrece în spatele scenei la curtea unui dictator comunist.

Dan Andronic: Eu mă refeream la valoarea ei istorică…

General Pacepa: Ascultați în continuare, căci nu am terminat. „Orizonturi Roșii” are patru teme principale. Prima este că în comunism numai liderul contează, și că el poate face tot ce vrea, inclusiv să transforme o întreagă țară într-un fief personal și să omoare după bunul plac... A doua temă: Constituția, care are un rol atât de fundamental în Occident, dar nu are nici o valoare într- o țară comunistă. «Noi am făcut Constituția, noi o vom schimba», era refrenul lui Ceaușescu. ... A treia temă a cărții este că oriunde comunismul a ajuns la putere, a generat un dezastru economic. Pornind de la transformarea Rusiei din cel mai mare exportator de cereale din lume la Revoluția din 1917 în cel mai mare importator de grâne în prezent, comunismul a distrus economia națională oriunde a ajuns la putere... A patra temă este că până la urmă nimic nu va putea menține comunismul la putere. Nici chiar teroarea domestică și duplicitatea politicii sale externe... Aceasta este, în rezumat, ceea ce am vrut să spun în „Orizonturi Roșii.”

Dan Andronic: Vă apropiați de vârsta de 87 de ani. Se poate spune că sunteți un om care a modelat istoria cu mâinile lui. Când erați doar un copil vă vedeați într-o asemenea postură? Ce visați? Cum ați ajuns să lucrați în serviciile de informații ale României?

General Pacepa: Într-un recent interviu prilejuit de lansarea cărții „Disinformation” în SUA am explicat unuia dintre magnații presei americane cam același lucru: la nouă ani, cântam sonata Kreutzer la vioară și visam să devin violonist; evident, nu am fost un bun violonist și am devenit inginer; nu am fost un bun inginer, și am devenit spion; nu am fost bun nici ca spion și am devenit defector. În versiune românească, greu de înțeles în SUA, care nu cunoaște „fericirile” comunismului: visurile mele nu s-au potrivit cu România din 1951, când s-a născut prima generație de intelectuali români educați în regimul comunist. Am fost unul dintre ei. Securitatea, care avea doar doi ani de existență și era plină cu minieri și tractoriști, avea atât de teribilă nevoie de intelectuali încât m-a înhăţat - împreună cu alți 22 ingineri și economiști - în ianuarie 1959, înainte chiar de a-mi da examenul de stat.

„Am crezut în comunism, dar m-am lepădat de el când era în plină glorie”

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate