Editura Evenimentul si Capital

Horoscopul lui Dom' Profesor. Dacă iubeşti România, te bagă la nebuni

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 3086 Vizualizari

Pe 6 februarie s-au născut Ronald Reagan, „Babe” Ruth, Bob Marley, Axl Rose, Eva Braun, Francois Truffaut, Natalie Cole, Patrick MacNee, Geo Bogza, Cătălin Crişan, Adrian Maniu, Sorin Holban. Pe 7 februarie s-au născut Charles Dickens, Thomas More, Juliette Greco, Dieter Bohlen, Dan Hăulică, Dinicu Golescu, Ion Acsan, Teoctist.

Încă două zile fără nicio menţiune în calendarul arhaic, cel tradiţional. De fapt, până pe 10 februarie, de Sf. Haralambie, lumea muncea, trudea, nu mai avea timp de sărbătoare pentru că se apropie primăvara.

În calendarul creştin ortodox, pe 6 februarie sunt vreo şase Sfinţi, printre care Cv. Varsanufie cel Mare. Mă întreb, oare, cum îl striga mămica lui pe Varsanufie când era mic? Dar hai lăsăm pe altă dată, este weekend... iar duminică, 7 februarie sunt Sfinţii Partenie şi Luca din Elada.

Cine se oboseşte să cerceteze sursele din afara spaţiului creştin, de la persani, sau din Nordul Africii, va avea surpriza plăcută să constate că într-o primă etapă, creştinismul a fost o mişcare religioasă revoluţionară, de tineret, entuziastă, optimistă şi chiar veselă, îndreptată împotriva celor bogaţi şi puternici, împotriva nedreptăţilor şi corupţiei.

Acest caracter a fost schimbat „de sus” în anul 325 la Niceea, când creştinismul a devenit, de facto, religie de stat. Acolo, la Niceea, 318 episcopi şi oamenii împăratului Constantin au muncit din greu de la 21 mai şi până la 25 august „pieptănând” Noul Testament şi scoţând sau adăugând paragrafe, chiar capitole întregi. S-au scos toate condamnările îndreptate împotriva averilor, a oamenilor bogaţi, a romanilor, a împăratului. S-au scos multe dintre pildele vesele ale lui Iisus, s-a „aranjat” concordanţa aproape perfectă dintre trei Evanghelii, numite sinoptice. Pe a patra au lăsat-o puţin altfel, tocmai pentru autenticitate. Creştinismul a fost confiscat de marea politică.

Multe s-au făcut şi s-au desfăcut la Niceea. Asistăm astăzi la tot felul de atitudini ipocrite, dar politic corecte, în ceea ce priveşte teoria raselor, vezi scandalurile cu invadatorii musulmani. Ce discriminare rasială şi religioasă mai mare decât cea făcută la Niceea în 325! Bunului Iisus i s-a negat calitatea de evreu şi s-a fabricat o teorie, combătându-l pe Arie, cum că Iisus este din aceiaşi substanţă cu Dumnezeu. „Evreii sunt ciudaţi şi nu sunt de încredere” probabil a spus împăratul Constantin, numit mai târziu cel Mare. „Cum vreţi ca romanii să accepte un zeu evreu?”

Ipocrizia, chiar consfinţită prin lege, nu poate să ascundă realitatea, ci crează conflicte îngheţate care vor izbucni cu furie, când va veni vremea!

Spun toate acestea, dragi lupi, padawani şi hobbiţi pentru că îmi fac curaj ca să vă spun o istorie. Adevărată, ca tot ceea ce vă povestesc. Fiind vorba despre unul dintre prietenii la care ţin foarte mult, i-am schimbat numele şi o parte din modul, de succesiunea în care au decurs lucrurile. Dar tot ceea ce o să citiţi este numai adevărul-adevărat!

Pe Roger Marcel l-am cunoscut când aveam 20 de ani. La Paris, el era cu câţiva ani mai mic ca mine. Un adolescent care a vrut să mă cunoască pentru simplul fapt că eram român. Mi-a spus o poveste pe care iniţial am trata-o cu indiferenţă. În localitatea lui natală era cel mai mare cimitir de soldaţi români din Occident, unde îşi dormeau somnul etern, încă în slujba patriei, multe mii de soldaţi, gradaţi şi câţiva ofiţeri. În familia lui era şi o poveste frumosă, cum trei soldaţi români, prizonieri, au salvat din apele revărsate ale râului local pe bunicul şi pe bunica lui. Bun, interesul meu imediat în acele timpuri era o cântăreaţa blondă. Eram la concurenţă cu superbogatul Chris, Cristophe de Margerie, cu care, de atunci, am rămas prieten o viaţă, până l-au asasinat ruşii.

Pe Roger Marcel l-am reîntâlnit mulţi ani mai târziu, la una dintre ediţiile “Expo” din Bucureşti. Făcea parte dintr-o firmă de mare renume, echipamente petroliere. Am făcut afaceri bune, cu el şi cu firma lui, un parteneriat care m-a făcut învingător, cu ICE-ul meu, în multe licitaţii din Orient, unde francezii nu puteau să ajungă singuri, pentru că nu era politic corect. Nici noi nu aveam tehnologia şi calitatea produselor lor, aşa că a fost o afacere reciproc avantajoasă, cum astăzi sunt rare.

Ceea ce m-a uimit în permanenţă la Roger Marcel, a fost marea lui dragoste pentru România. Aş spune pasiune. Pe atunci, prin anii 80’ străinii erau priviţi cu suspiciune. Aşa că foarte greu am reuşit să obţin de la “organe” o aprobare pentru un circuit al lui Roger Marcel prin România profundă. După o lună de zile a revenit la Bucureşti transfigurat. Şi cu o soţie româncă. Prima dintre cele patru pe care le-a schimbat. Fiecare i-a făcut cel puţin un copil şi apoi i-a intentat divorţ, smulgându-i o parte din avere. Pentru că, am uitat să vă spun, Roger Marcel era şi este avut. Nu zdrobitor de bogat, dar… avut!

După loviluţie, Roger Marcel a fost printre primii care au năvălit în România cu ajutoare şi cu gânduri bune, dar utopice. Toate investiţiile lui de aici s-au dus pe apa sâmbetei, românii l-au păcălit şi i-au mâncat mai multe milioane de franci, apoi milioane de euroi.

Dragostea lui Roger Marcel pentru România a rămas la fel. Vorbeşte perfect româneşte, mai bine ca mulţi parlamentari români. A făcut multe servicii României. A primit titluri academice de la universităţi şi decoraţii de la preşedinţi.

De vreun an de zile l-am pierdut din vedere. Este şi el la o vârstă, probabil că s-a potolit, a ieşit la pensie, mă gândeam. Când, ieri, am primit un telefon. De la Roger Marcel. “M-am eliberat, am reuşit să ies din casa de nebuni şi mi-au dat înapoi mobilul!” Şi mi-a spus o poveste, povestea vieţii lui din ultimul an de zile.

Nici mai mult, nici mai puţin, familia lui l-a pus sub tutelă. V-am spus că Roger Marcel este un bun afacerist. A ştiut cum să-şi gestioneze banii, aşa că la pensie s-au strâns vreo patru mii de euroi pe lună de la stat şi încă o dată pe atât de la fonduri particulare de pensii şi investiţii. Familia lui, formată dintr-un tată dictatorial de vreo sută de ani şi două surori castratoare, nemăritate, a înebunit. Atâta bănet să se ducă… în România! Pentru că, am uitat să vă spun, Roger Marcel plănuia să se stabilească, pe undeva, prin Prahova submontană. Cu o astfel de pensie putea să se stabileasă şi în centrul Dubaiului. Aşa că familia lui, ajutată de un avocat tare al dracului şi uns cu toate alifiile, a reuşit să demonstreze instanţei că Roger Marcel este iresponsabil şi că averea lui trebuie gestionată de o tutelă a familiei. Într-o primă etapă s-a obţin hotărâre judecătorească pentru internarea lui Roger Marcel într-o instituţie de sănătate care să stabilească gradul lui de iresponsabilitate. Unul dintre motivele de bază pentru susţinerea iresponsabilităţii în faţa justiţiei a fost: “dragostea patologică a numitului Roger Marcel pentru România”. Adică, dacă iubeşti România, în Occident te bagă la casa de nebuni! În Occident trebuie să-i iubeşti pe musulmani!

Dragi lupi, padawani şi hobbiţi de mult nu am simţit o asemenea indignare, ştiţi domniile voastre, nodul acela în gât, şi furia care te cuprinde, mânia neputincioasă în faţa nedreptăţii, ticăloşiei şi prostiei.

Greu i-a fost lui Roger Marcel în ultimul an! Să demonstreze unor medici, psihologi, psihiatrii care, de obicei, sunt mai nebuni decât pacienţii lor, că nu este unul dintre ei. Săracul, plângea! I-am spus să se urce în primul avion şi să vină în România. Am conturile blocate, a oftat Roger Marcel. I-am spus să lase tot, să se suie în primul autobuz şi să vină în România. Plătesc eu biletul. Putem supravieţui şi din pensia mea de două sute de euro, i-am spus. A fost prima dată când a râs, după un an de zile, mi-a spus Roger Marcel. De la tine, “mon capitain” am învăţat să încerci, să cauţi, să răzbeşti şi să nu te laşi niciodată doborât! Am câteva poliţe de plătit, m-a anunţat Roger Marcel.

Sunt tari francezii, m-am gândit, amintindu-mi câte cisterne de Dubonnet am băut împreună cu prietenii mei din hexagon. Sunt tare curios ce o să facă Roger Marcel, mâine, pentru că mâine este, în definitiv, o altă zi.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Horoscop

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate