Editura Evenimentul si Capital

CUVÂNTUL CITITORULUI. Fiecare român cu durerea lui

Autor: | | 0 Comentarii | 375 Vizualizari

Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef

Scrisoarea săptămânii.  „Știm că acum 160 de ani eram încă sclavi”

Mugur Vărzariu, fotograf, documentarist și ambasador World Vision, a fost rugat de un membru al comunității rrome din județul Vrancea să redacteze o scrisoare deschisă pentru edilul din Focșani. A făcut-o și a trimis- o spre publicare. Redăm un fragment.

„Știm că suntem rromi. Știm că acum 160 de ani eram încă sclavi. Știm că de atunci și până azi am fost trimiși să locuim la marginea orașelor sau satelor, de preferat chiar pe groapa de gunoi.

Știm că această segregare și discriminare a făcut aproape imposibilă evoluția celor mai multora dintre noi.

Știm cât de greu ne este să găsim un loc de muncă. Știm că în afară de salubritate și administrația parcurilor nu avem multe alternative. Știm să sortăm deșeuri pe groapa de gunoi pentru o bucată de pâine. Știm să ne construim o cocioabă și un întreg univers în ea din resturile aruncate de voi la groapa de gunoi. Știm să săpăm gropi adânci și să le facem scări pentru a nu rămâne îngropați de vii în căutarea fierului vechi.

Știm că primarii au profitat de noi ca de toți săracii Romaniei și nu ne-au dat nimic în schimbul votului, timp de 26 de ani. Știm că cei mai mulți dintre noi sunt vulnerabili, locuind de o viață pe un pământ care nu le aparține, dar care le-a fost pus la dispoziție de toate primăriile țării. Știm că nu se poate ca pentru faptul că ne-am încrezut în promisiunile administrației publice să fim acum pedepsiți, prigoniți și aruncați în stradă de reprezentanții acelorași administrații care au dat deja dovadă de înșelăciune și neglijență în serviciu. Știm că mamelor noastre le este greu să se gândească la prezentul lor și la viitorul nostru când sunt șantajate și amenințate zilnic că urmează să fie aruncate în stradă.

Știm meșteșuguri, dar societatea de consum ne-a eliminat de pe piață. Știm însă că, în trecut, aceste meșteșuguri au contribuit mult la dezvoltarea satului român. Știam să fim mici comercianți și toată agoniseala noastră nu o investeam, precum voi, în pământ, ci în aur. Știm că prostia se plătește scump și de aceea cea mai mare parte a aurului pe care l-am avut cândva tot la voi a ajuns. Culmea, știm că niciunul dintre voi nu zice „uite al dracului de nerrom cât pământ are”, însă dacă ne vedeți pe noi cu salbele la gât imediat ne înjurați.

Știm să furăm și să cerșim, dar nici cu restul societății nu ne este rușine. Știm că rromilor le-ar trebui însă mii de ani de tâlhărie la drumul mare pentru ca să ajungă să egaleze pagubele produse de delapidările înfăptuite de nerromii din politica și administrația publică. Știm însă că banii pe care noi îi furăm sau îi obținem din cerșit în străinătate, tot în România ajung, spre deosebire de banii furați de reprezentanții noștri, ai tuturor românilor, care ajung în tot felul de paradisuri fiscale.

Să zicem, nu ca justificare ci doar ca exemplu, că noi furăm pentru ca să nu murim de foame. Dumneavoastră ce „scuză” aveți?

Nu știm carte și asta spune multe. Nu știm să ne apărăm drepturile. Nu știm să scăpăm de cămătari pentru că ei sunt singurii care ne dau bani pentru ca să cumpărăm medicamente copilului grav bolnav.

Nu știm să scăpăm de bulibași, cum nici voi nu știți cum să scăpați de politicienii voștri. Nu știm să scăpăm nici de regii pe care nu i-am ales noi să ne reprezinte, dar care au înțeles foarte bine ce averi demne de împărății se pot face pe spinarea noastră.

Nu știm să ne împotrivim abuzurilor poliției și primariilor. Nu știm în cine să avem încredere.

Nu știm cum să trimitem 6 copii la școală, în condițiile în care nu avem electricitate, apă curentă, haine și de multe ori nici mâncare. Nu știm cum se simt copiii noștri la școală cand văd diferența dintre ei și copiii voștri, însă oricât de proști am fi, nu credem că se simt bine.

Sunt multe alte lucruri pe care le știm și probabil și mai multe pe care nu le știm. Pe lângă acestea sunt și câteva lucruri pe care nu le înțelegem.

Nu înțelegem cum se poate ca o posibilă problemă de restanțe la plata furnizării aparente de apă se poate transforma într-o problemă socială și mai mare de locuire.

Cum este posibil ca datorii, de multe ori imposibil de probat, pentru un serviciu furnizat câte două ore dimineața și două ore seara, doar până la etajul doi din patru etaje, într-un imobil în care trăiesc sute de persoane și copii, să nu poată fi reeșalonate sau amnistiate înainte ca aceste suflete să fie aruncate în stradă mai rău ca niște câini.

Pentru că nu înțelegem, întrebăm. Ce viitor poate aveo o țară în condițiile în care cea mai mare parte a populației sale este victima sărăciei, lipsei de educație, abuzurilor statului și pornirilor rasiste?”

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate