Curajul de a sui pe Cruce

Curajul de a sui pe Cruce

A treia duminică a Postului Paștilor și întreaga săptămână care urmează sunt dedicate Sfintei Cruci. De aceea, reproducem mai jos câteva reflecții despre Cruce ale lui N. Steinhardt din Jurnalul Fericirii:

- „Crucea este esența misiunii lui Hristos – a lui Messia pe acest pământ. La Cruce se referă Domnul ori de câte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul în cuvintele, tăcerile și vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei. Crucea pentru creștin (și să nu pierd prilejul de a repeta, orice om este creștin): simbolul interferenței cerului cu pământul, al spiritului cu materia.”

 - „Noi vorbim de blândețea lui Iisus – arătând că a mers la moarte ca mielul la junghiere, că a tăcut ca oaia când e tunsă - și enumerăm smerenia, bunătatea, ascultarea. Dar de o altă însușire a Sa – pe care trebuie să o fi avut de vreme ce a primit moartea infiorătoare de pe cruce – nu pomenim. Însușirea aceasta este curajul (...) Singura cale de a învinge pământul este curajul fizic. Care nu-i numai secretul ultim al dreptului constituțional, e și dovada asumării condiției de om.”

- „Hristos nu s-a urcat întâmplător pe cruce: curajul îndurării unor suferințe cumplite a fost singura cale prin care a putut arăta că s-a făcut om cu adevărat, în întregime; prin care și-a putut dovedi buna-credința.”

Ne puteți urmări și pe Google News

- „Nici inteligența, nici înțelepciunea, nici tămăduirile, nici învățătura, nici chiar bunătatea ori mila nu ar fi fost probe serioase: singur, curajul în fața durerii și morții îi sta la îndemână. Bătaia, sângele, moartea, astea sunt dovezile care nu înșală, care nu pot fi măsluite. Urâte? Grosolane? Mitocănești? Simpliste? Poate, dar categorice. Și având ceva din brutala vulgaritate și măreața sfruntare a faptului împlinit care-i rupe gura și Satanei.”

Și un bonus al Sfântului Nicolae Velimirovici: „De ce refuză oamenii leacul cel amar numai atunci când îl oferă mâna lui Dumnezeu? De ce se caută și se așteaptă numai bomboane din mâna lui Dumnezeu? Pentru că oamenii nu simt cât de primejdioasă este boala păcatului lor și cred că se pot vindeca numai cu bomboane.”