EVZ Special
Cum s-a distrus Alumina Oradea, una din firmele favorite ale NASA. Rușii sunt la mijloc!
Halele contaminate cu deșeuri de sodă caustică ale fostei fabrici Alumina, vândute ruşilor de către statul român - aceştia fiind scutiţi de ecologizare în caz de faliment - zac la marginea oraşului Oradea. O bombă cu ceas pentru populație!
Cum falimentul s-a produs, deja, zecile de tone de sodă caustică stau de peste 13 ani la marginea oraşului, cu toate că legea mediului prevede măsuri clare de intervenţie în astfel de cazuri, informează voceatransilvaniei.ro. Alumina din Oradea, unul dintre puţinele combinate care avea contracte cu Agenţia Spaţială Americană a fost vândut bucată cu bucată. Dintr-o industrie industrie prosperă, ce oferea mii de locuri de muncă, s-a ales praful.
Combinatul Alumina, profitabil doar pentru comuniști
În anul 1965 se deschidea fabrica Alumina, prima platformă industrială din Oradea. În doar 15 ani a ajuns să producă peste 220.000 de tone de alumină. Odată cu căderea regimului comunist a căzut şi întreprinderea. Ea a fost preluată de concernul Ruskii Aluminii prin firma Cemtrade Oradea, care a încercat să o revigoreze, însă producţia s-a oprit pentru totdeauna. „Secretul din spatele unei asemenea întreprinderi era şi buna structură de vânzare făcută la vremea respectivă prin structurile de comerţ exterior ale României. Se adaugă povestea ei la lungul şir a rateurilor în ce priveşte privatizarea”, a declarat Dacian Palladi, consultant în afaceri, pentru voceatransilvaniei.ro.
Proiectarea și dotarea, asigurată de ruși
Proiectarea şi dotarea cu utilaje trebuia asigurată de U.R.S.S., ca urmare a unui acord încheiat în 1951 între Republica Populară Română şi Uniunea Sovietică. Prin H.C.M 1135/1953 lucrările de proiectare, organizare de şantier şi construcţie s-au eşalonat pe o perioadă de câţiva ani, din 1953-1958, astfel că la sfârşitul anului 1958 să intre în funcţiune întregul combinat, la capacitatea de producţie proiectată. La data când s-a hotărât construirea combinatului de aluminiu, această unitate era una din cele mai mari construcţii proiectată pentru cincinalul respectiv, ridicând probleme economice şi de organizare. Dar nu s-a ales raţional ordinea de funcţionare, prevăzându-se deschiderea secţiei de electroliză înaintea secţiei de alumină.
La acea vreme nu se cunoşteau o serie de particularităţi de prelucrare a bauxitei româneşti, din această cauză mulţi parametri tehnologici de bază erau stabiliţi eronat. Uzina din Oradea a început să fie construită în toamna anului 1962 pe un teritoriu iniţial de 20 de hectare. La ridicarea clădirilor ce au compus Uzina de Oxid de Aluminiu s-a avut în vedere locul în cadrul zonei industriale, vecinătatea oraşului.
Privatizarea a venit în anii 2000
În anul 2000, statul roman vindea combinatul Alumina ruşilor de la Ruskii Aluminium. Privatizarea nu a fost una tocmai ca la carte, astfel că nici efectele negative nu au întârziat să apară. Aproape şase milioane de deşeuri toxice, repartizate în patru halde stau avcum pe terenul fostului colos industrial. Reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor susţin că privatizarea s-a făcut prin încălcarea prevederilor legii mediului și a legii privatizării. În contract se stipula că ruşii nu sunt obligaţi să ecologizeze haldele, în caz de faliment, ceea ce s-a şi întâmplat la doar doi ani după vânzare. Asta chiar dacă legea spune clar altceva, se arată în articolul de pe site-ul voceatransilvaniei.ro.
„Cumpărătorul nu preia nicio responsabilitate sau obligație de reparare a eventualelor daune produse mediului înconjurător de către vânzător în cursul derulării activității sale până la data tranferului activelor ce fac obiectul prezentului contract de vânzare cumpărare” – se arată în contractul de privatizare a combinatului Alumina. Cine va plăti sau dacă va plăti cineva este greu de răspuns. Un lucru e cert, tonele de sodă caustică pot pune oricând în pericol vieţile orădenilor. Nimeni nu pare să conștientizeze acest pericol.
Recomandările noastre
